Evaluaţi acest articol
(5 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Să scrii un text și să trezești emoții, amintiri, dispute. Să prezinți lucrurile astfel încât să fie deplin înțelese și de cei care nu le-au trăit. Să fie un adevărat concurs de clasici care te revendică literar, dar să-ți păstrezi în același timp amprenta personală. Totul într-un microunivers întins pe mai puțin de cinci pagini.

În ”Piramidal”, citită vinerea trecută la cenaclu, Tudor Neacșu (foto) prezintă povestea unui preot din munții Măcinului, care, la începutul anilor ’90, strânge banii enoriașilor săraci și merge să-i depună la Caritas, jocul din Cluj-Napoca în care se promitea înmulțirea banilor de opt ori. Intenția lăudabilă, de a repara turla, este spulberată de prăbușirea sistemului piramidal, care înghite și banii credincioșilor tulceni.

Atmosfera bine conturată și fluența au fost punctele forte remarcate de toți cei prezenți. Firul epic previzibil și calitatea personajelor au fost zonele disputate dintr-un text scris cu talent. Mult talent.

”Se cunoaște că lucrările tale își trag esența din povestirile de început ale lui Marin Preda, Marin Sorescu, mă gândesc ”La lilieci”, Nicolae Velea sau Octavian Miclescu. Îmi place, dacă continuă așa e excelent” (Ioan Gh. Tofan).
”Pe mine, ceea ce scrie Tudor mă duce cu gândul la Creangă, pentru modul cum te face să intri în atmosferă, vorba blândă, fraza care curge lin” (Ducu Tănasă).
”Și pe mine m-a dus cu gândul la Creangă, aș fi introdus un personaj mai nostim” (Dragoș Valentin).
”Mie nu mi se pare Creangă deloc. Mai degrabă Slavici. Povestirea e scrisă cu talent. O observație: personajul principal, preotul, parcă nu ar fi real, suferă de prea multă naivitate” (Nelu Păcuraru).
”Este scris cu candoare, mă deranjează că are sfârșitul previzibil. Textul curge bine” (Simona Toma).
”Am remarcat un personaj discret: turla bisericii. Evocarea lumii satului pentru mine înseamnă mult” (Daniela Capotă).
”După ce citești Karga (cartea de debut a lui Tudor Neacșu, n.r.), povestirea aceasta e mult prea cuminte. Ai un umor foarte inteligent, rareori folosit aici, puteai specula mult cu el pe marginea personajelor. E previzibil, dar e scris foarte bine” (Iulian Mardar).
”Am remarcat de la început caracterul filmic, pur și simplu am intrat în poveste și am rămas acolo până la sfârșit. Am apreciat inserțiile de poezie din text” (Carmen Neacșu).
”Nu trebuie urmărită tensiunea narativă pentru că e compensată de o tensiune morală care apare de la început. Mi-a plăcut cum a explicat funcționarea jocului Caritas” (Isabela Amariei).

Vineri, 24 ianuarie, de la ora 18.00, la sediul Vieţii libere", citește proză Ioan Gh. Tofan.

Citit 1095 ori Ultima modificare Miercuri, 22 Ianuarie 2020 13:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.