În numărul de sâmbătă al suplimentului „VL”, ne vom regăsi în tainicul Pământ al Ţării Sfinte, acolo unde „la plinirea vremii” a răsărit „Soarele Dreptăţii”, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Tema itinerariului duhovnicesc este una de suflet şi cere disponibilitate şi credinţă pentru a înţelege misiunea Fiului lui Dumnezeu - Cuvântul Întrupat - în lume şi pentru a ne face părtaşi parteneriatului de dragoste cu Dumnezeu.
Rândurile se adresează „omului trecut prin baia botezului”, care are o nevoie continuă de hrană sufletească, de înnoirea minţii, chiar dacă păcatul protopărinţilor a fost şters odată cu botezul nostru săvârşit în numele Prea Sfintei Treimi.
Vom face acest popas duhovnicesc, în ideea că - prin credinţă - vom realiza mai bine necesitatea prezenţei lui Hristos în viaţa noastră şi dorinţa de a ne apropia, de a-L cunoaşte, de a-L experia pe Hristos „la prezentul continuu al lui Dumnezeu”.
Omul de astăzi secularizat trebuie, mai mult ca oricând, să se deschidă către celălalt, să-l poarte în suflet pe celălalt, asemeni persoanelor Sfintei Treimi care nu sunt separate una de alta, ci, în virtutea cerescului parteneriat la iubire, „se poartă reciproc”, cum ne învaţă părintele Dumitru Stăniloae.
Toate acestea nu pot fi împlinite decât dacă înţelegem că Cel trimis de Tatăl Ceresc în lume, Dumnezeu-Cuvântul (Logos), S-a Întrupat şi S-a jertfit pentru noi - şi încă jertfă sângeroasă pe cruce - pentru a ne scoate din întunericul veacurilor la lumină, pentru a deveni pelerini în Pământul Făgăduinţei.
Chemarea lui Dumnezeu este una tainică, este „de o delicateţe fără margini şi niciodată irezistibilă”, ne atenţionează Paul Evdokimov. El nu dă ordine, nu dă ultimatum şi nici sentinţe, ci îmbie discret: „Ascultă, Israel!”... Dacă vrei să ieşi din noaptea păcatelor şi să vii la Adevăr, la Lumină... Lumina la care ne cheamă Hristos nu e orice lumină, ci acea energie necreată despre care dădea mărturie, în al XIV-lea veac, Sfântul Grigorie Palama (1296-1359).
Lumina aceasta vine din Cuvântul revelat al Sfintei Evanghelii, adusă nouă de Sfântul Apostol Andrei, „cel întâi chemat la Domnul” şi care înaintea tuturor celor doisprezece ucenici a mărturisit: „L-am găsit pe Mesia, Care se cheamă Hristos”.
De atunci, din zorii primului veac creştin, prin înaintaşii înaintaşilor noştri L-am găsit şi noi pe Mesia şi am înţeles că dincolo de hrana naturală pentru trup, există un altfel de hrană spirituală, „tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4,4).
Despre Cuvântul care era din veac, despre lucrarea lui în istorie şi în inima noastră, aflaţi sâmbătă.
Fiindcă, „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut!” (Ioan 1, 1-3). Adică, înaintea tuturor cuvintelor omeneşti şi îngereşti era Cuvântul...
