* (sanchi) *
Te rog încet să te dezbraci, te rog chiar acum,
nu mai există cale de întoarcere, nu mai ştii
de unde până unde poetul,
cu tele/viziunile sale pustii,
începe să creadă că va putea vreodată să atingă
locurile tale foarte frumoase,
în care şi din care se aude lumina
cum pătrunde până la sânge şi oase!
Te rog să te dezbraci de caracterul
şi de rochia ta cu străzi în perspectivă,
şi apoi să mă laşi în ziua şi în noaptea aceea
să scriu cu cerneală măcar o hieroglifă
pe trupul tău gol ca luna plină,
pe suprafaţa ta din piele de femeie majestuoasă,
să scriu pentru ca să am ce să citesc
regelui căzut de pe cal, fără mireasă!
