Într-o povestire care mi-a adus aminte de Jerome K. Jerome în Trei pe două biciclete și de Caragiale cel din nuvele, Viorel Ilișoi își propune revigorarea genului literar numit povestire. Sincer, echilibrat și autoironic, ”țăranul de la coarnele literei”, așa cum s-a autocaracterizat autorul fragmentului de povestire citit în direct pe pagina de Facebook a cenaclului nostru, vinerea trecută, ne va purta - atunci când cartea va fi publicată - printr-o Europă văzută ca neridicându-se la nivelul țărișoarei noastre dragi, care e cea mai cea din toate, dacă nu și mai mult. Nu Viorel Ilișoi vede așa România, ci personajele sale principale, ”doi boșorogi foști comuniști care judecă totul pe invers și care resping Occidentul aseptic și fără farmec, lăudând tot ce e la noi”. Caracterizarea îi aparține autorului, iar titlul ales pentru acest proiect este în ton cu descrierea: Cântarea României, defăimarea Occidentului.
”Textul m-a cucerit. Apreciez autenticitatea pe care o aduce în cele mai fine detalii. A creionat perfect personajele. Totul este firesc. Scrie precum respiră” (Carmen Neacșu).
”Ca și în alte povestiri semnate de colegul nostru, prietenia, autoironia, sarcasmul și... șunca sunt ingredientele de bază. Autorul nu mizează pe detaliile de călătorie pe care le-ar putea surprinde turistul. Hâtru, atent la similitudini și (mai ales) la diferențe, sancționează orice replică, imagine, întâmplare măruntă, pentru a croi o poveste savuroasă. Fragmentul se încheie (cum altfel?) abrupt și te lasă cu mai vreau” (Marius Grama).
”Atmosfera este autentică, iar personajele sunt foarte bine conturate. Condimentează totul cu imagini poetice. E o scriere care merită toate superlativele. Mă bucur că există acest gen de literatură, cu rădăcini în jurnalism. Are o poveste care e foarte bine spusă” (Cezar Amariei).
”Viorel Ilișoi ne aduce o mostră de umor literar inedit, în care se pseudovalorizează, prin intermediul celor două personaje, mentalități, tipuri de oameni, fapte și obiceiuri ale unei subculturi specifice românești. Textul a fost unul captivant, amuzant, iar elementul de inversare a valorilor de la nivelul personajelor îi aduce un plus de unicitate si valoare” (Diana Balmuș).
”Un fragment ritmat, o poveste cu personaje bine conturate, cu imagini clare și autentice. De altfel, un lucru așteptat pentru cei care îl cunosc pe Viorel Ilișoi. Remarc faptul că reușeșete să încapsuleze printr-o rețetă proprie jurnalismul și literatura în cel mai bun mod cu putință” (Tudor Neacșu).
Azi, în direct pe pagina de Facebook a cenaclului, de la ora 19.00, citește subsemnatul.
