CRONICĂ DE CENACLU | Măștile viitorului

CRONICĂ DE CENACLU | Măștile viitorului
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Imaginație, umor și încăpățânare. Multă imaginație, mult umor și multă încăpățânare. Când scade una, imediat spațiul lăsat liber e disputat și cucerit de oricare dintre celelalte două. Creștere și descreștere, un continuu dans în trei puncte prin care trece planul prozei lui Iulian Mardar. Plan căruia i se supune și ultima povestire, citită în varianta exclusiv virtuală a Cenaclului ”Noduri și semne”.

”Măști” este o distopie a cărei acțiune se petrece în toamna lui 2026. Cu patru ani în urmă, virusul Guvid 2.2 sosise să facă ravagii într-o lume ce abia își revenea după Covid 19. În acest cadru, imaginația autorului este efervescentă iar lucrurile capătă direcții și întorsături imprevizibile. Autorul are meritul că își ține imaginația sub control și păstrează firul epic întins. Pe care îl încarcă cu umor, mult umor, uneori în exces, până la limita suportabilului, astfel încât observații fin ironice (”distanțarea greșit numită socială”) se trezesc acoperite de tsunami-ul stârnit de încăpățânare. Încăpățânarea de a avea umor. 

Rezultă o proză încărcată cu arabescuri, în care au fost apreciate imaginația, puterea de a broda pe marginea unui eveniment actual destul de neplăcut pentru mai toată lumea, puterea de a se detașa cu inteligență de prezent și de a transforma totul într-o satiră ce reușește să pună oglinda în fața societății și o țină acolo, cu încăpățânare, până ne uităm toți, bine, extrem de bine, în ea. 

Carmen Neacșu: A găsit o oportunitate de a scrie despre ce se întâmplă în perioada aceasta, a aflat seva și a putut să construiască. Am apreciat umorul, cursivitatea, cum își construiește personajele. Este mult joc, făcut cu foarte multă inteligență. 

Tudor Neacșu: Apreciez că e conectat la vremurile pe care le trăim, se dovedește un analist destul de fin al situației actuale. Nu înțeleg de ce încercă să aibă permanent poantă. Revăzând structura, ar ieși o povestire foarte interesantă și cu ritm dacă ar scoate din ea umorul forțat.

Gabriel Ghimpu: Pe mine nu m-a prins povestirea. Foarte lungă și cu un umor subțire, slăbuț.

Cezar Amariei: Am apreciat ideea diferențierii claselor sociale prin măști, este o povestire care are foarte mult potențial. Din păcate cred că sunt prea multe arabescuri, este prea încărcată, sunt zone cu umor forțat. Sunt situații în care simțeam nevoie de mai multă atmosferă. Ar avea mult mai mult de câștigat și povestirea, și umorul pe care îl generează situațiile dacă ar fi tratate mai simplu.

Vineri, 10 aprilie, de la ora 19, Tudor Neacșu va citi proză scurtă în direct, pe pagina de Facebook a Cenaclului ”Noduri și Semne”.

Citit 1045 ori Ultima modificare Vineri, 10 Aprilie 2020 01:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.