CRONICĂ DE CENACLU | Iluzia concretului

CRONICĂ DE CENACLU | Iluzia concretului
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Pendulând între amintiri și prezent, între nemurire și efemer, între filosofie și concret, poezia lui Adi G. Secară este calculată și surprinzătoare deopotrivă, de o prospețime clasică, pe cât de implicată emoțional, pe atât de distantă, privind lumea dintr-un colț al calmului, ea însăși neliniștită doar la gândul propriilor gânduri. Când te întâlnești cu asemenea poezie, îți vine sau să gândești în metafore, sau să te ascunzi într-o bibliotecă, să cauți propriul tău colț cu liniște și să citești, să citești, să citești... Dealtfel, cu totul neîntâmplător, versurile lui Adi G. Secară par a se fi născut și copilărit pe rafturi pline de cărți. Inteligente și distractive într-un registru aparte, acestea fac o radiografie copilăros-matură a prezentului strecurat prin sita trecutului. E un amestec încântător care creează o atmosferă de circ erudit și conștient de el însuși, un bâlci al deșertăciunilor fundamentale, plin de sens și sensuri: ”Regretul este un zeu / (și el prea puțin venerat), / Primul Lui Papă / O fi fost Gaston Bachelardul I, / Un zeu-minotaur trăind în simbioză / Cu un dragon având capete iubiri / Condamnate la raiuri, purgatorii, iaduri / - dar și cu Meduza-Caracatiță, / Un înger uitat de propria decădere...”.

”Scriitura pare a veni dintr-o experiență recentă, dintr-o frustrare socială. Versurile par a fi desprinse dintr-o gazetă. Îmi place faptul că sunt ritmate, actuale și ancorate în personal. E o poezie de un echilibru pe care rar îl mai găsim azi în poezie” (Tudor Neacșu).

”Tehnic, e un poem foarte bine construit, cu pasaje suprarealiste bine punctate. Poate că îi lipsește ceva, dar nu știu ce. Poate că are nevoie exact de acest quelque chose” (Cezar Amariei).

”În textele din seara aceasta trimiterea este clară la optzeciști. Sunt extraordinar de multe trimiteri culturale: filosofie, teologie etc. Nu a fost nevoie să caut partea frumoasă a poeziei, cum fac de obicei, pentru că ea e prezentă peste tot. Toate textele sunt foarte unitare. Folosirea imperativului este un act al aruncării seminței cunoașterii către cititori” (Gabriel Gherbăluță).

”Consider că poemul este de actualitate, încărcat de mister, creând uneori un sentiment nedefinit, punctat de pasaje în care, aparent, se simte absența prezenței divinității (în poem apare conceptul de prezență a absenței – n.n.)” (Narcisa Andreea Florea).

”Am perceput această poezie ca pe o călătorie prin cultura și literatura universală. Este un text construit prin imagini de un puternic simbolism în care clasicul și modernul se întrepătrund ca într-un joc firesc” (Antoanela Marta Mardar).

Vineri, 22 mai, de la 19,00, pe pagina de Facebook a cenaclului, citeşte Gabriel Gherbăluță.

Citit 1328 ori Ultima modificare Joi, 21 Mai 2020 22:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.