"Am așteptat ca ușa scării să se închidă în spatele meu și am închis ușor ochii.” Așa începe, deocamdată, cel mai nou roman al lui Octavian Miclescu, cu un titlu de împrumut și tot temporar: Bolero. Deși primul capitol este foarte scurt, reușește să stârnească emoție și curiozitate. Emoția vine din senzațiile pe care personajul pe care îl intuim ca fiind principal le încearcă de la ușa scării blocului și până se așază la masa din bucătărie, cu o cană de cafea în mână: ” Zgomotul ușii năvăli peste mirosul scării asemeni dudelor putrezite (...)”, ”Oare cum se numea melodia aceea sacadată al cărei ritm îmi vibra în ureche?”, ” S-a mai scurs o jumătate de minut și m-am așezat la masă, în fața ei, cu cele două căni de cafea și încercam să acordez secundarul ceasului de perete cu picăturile bateriei de la chiuvetă, erau într-un fel complementare.”
Cu unele mici stângăcii inerente oricărui început și cu un loc comun pe care autorul însuși l-a identificat, deși cronicarul crede că mai comună este expresia ”stângăcii inerente oricărui început”, capitolul de deschidere și-a îndeplinit menirea, creând atmosferă și stârnind dorința de a citi mai mult, de a vedea dacă cea în fața căreia s-a așezat la masă personajul masculin este o himeră, o amintire sau altceva. Una peste alta, deja se văd semnele unui roman interesant, poate chiar captivant, iar dacă își joacă bine cărțile, peste o sută de ani copiii se vor întreba cine a fost primul care a scris Bolero-ul: Maurice Ravel sau Octavian Miclescu?
”Foarte bune vocea narativă și ritmul. Reușește să creioneze atmosferă, în ciuda întinderii mici a lecturii. Tensiunea lirică este mai slabă, dar probabil tot din cauza dimensiunii reduse a capitolului. Mi-a plăcut foarte mult finalul” (Cezar Amariei).
”Este o continuare în ton, ritm și armonie cu Vânzătorul de margarete (roman al aceluiași autor, 2018 – n.n.). Dar aici vrea o altă dirijare a orchestrei literare. Lucrează foarte bine cu muzicalitatea. Ceea ce e scris până aici e scris bine, chiar dacă mai scârțâie pe alocuri câte o ușă” (Adi G. Secară).
”Remarc poezia din fragmentul acesta. Are un lirism aparte” (Anca Șerban-Gaiu).
”Un capitol frumos construit. Se trece natural și cu ușurință de la o imagine la alta. Merge foarte mult pe senzorial și pe sugestie. Fragmentul stârnește o mulțime de întrebări” (Antoanela Mardar).
”Deși foarte scurt, începe într-un timp și se termină în altul. Mă întreb cum va continua. Dacă tot romanul are legătură cu Bolero-ul, atunci e bine. Sunt și niște mici stângăcii, dar fragmentul, deși foarte scurt, este interesant” (Gabriel Ghimpu).
Vineri, 3 iulie, de la 19,00, în direct pe pagina noastră de Facebook, Cenaclul literar „Noduri și Semne”, Dorian Stoilescu.
