Cum mi-am petrecut vacanța de vară

Cum mi-am petrecut vacanța de vară
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

- Pot să încep?

- Începe!

Tușește ușor. Înghite în sec. Își drege glasul și mângâie hârtia cu arătătorul. Ridică fruntea.

- Deci:

”Cum am petrecut vacanța de vară.

Vacanța de vară am fost mai întâi la bunici. La bunici e foarte frumos. Au un vițeluș pe nume Georgel. Georgel a fost foarte blând cu mine. Avea botul umed și blana moale. Mergeam des cu el să pască iarbă. Îi plăcea mai ales iarba înflorată. Și mie îmi plăcea că stăteam și culegeam flori. Mângâiam iarba și dădeam de flori. Erau foarte parfumate. Făceam buchețele mici pentru bunica. Ea mă lăuda și îmi dădea bomboane. Apoi ajutam în gospodărie. Cel mai mult, măturam prin curte. Odată am dat de mâncare și la găini. Și bunicul mă lăuda și îmi dădea bomboane și ciocolată. Am mâncat ciocolată pe săturate. Puțin prea multă, crede bunicul. Avea gustul bun. În restul timpului, citeam. Am citit multe cărți frumoase despre copilărie. Mi-a plăcut că aveau și cărți pentru mine. Ce frumos a fost la bunici!

Am uitat să zic de păsări. Păsările ciripeau frumos la bunici.

Apoi mama și tata m-au luat la mare. Am mers cu trenul destul de mult și de obositor. Marea era foarte înspumată și nisipul, umed. În nisipul umed...”

- Vă minciunește, doamna!

- Florine, stai cuminte.

- Stau, dar nu-i adevărat.

- Nu e nisipul umed?

- Ba da, dar el...

- Atunci, lasă-l să spună. Tu citești când e rândul tău.

- Citesc, dar el...

- Stai cuminte sau te dau afară. Vorbești când e rândul tău. Ionuț, spune mai departe.

- Mai departe?!

- Da, erai la nisipul umed.

Își drege glasul. Mângâie ușor hârtia.

- Nisipul umed, nisipul umed... Așa, aici. ”În nisipul umed sunt multe scoici. Sunt și scoici mai mari și scoici mai mici. M-am jucat foarte mult cu ele pe plajă. Am stat și la soare dar și în valurile înspumate. Am mâncat foarte multă ciocolată, pe săturate. Ce frumos a fost la mare!

Apoi m-am întors la centru și am...”

Bătaie scurtă în ușă. Intră secretara.

- Ce-i?

- M-a trimis directoarea după Talașman.

- Acum, în timpul orei?

- Da. Au venit doi să-l vadă. Tocmai de la Timișoara.

- De la Timișoara, pentru Talașman?

- Da.

Întreabă încet:

- Știu de problema lui?

- Probabil. Dar, dacă au venit, înseamnă că sunt hotărâți.

- Tocmai de la Timișoara... Cum arată?

- Adică?

- Sunt normali?

- Nu știu, au intrat direct în cabinet, la directoare. Dar, dacă vor să-l vadă... Probabil, ce treabă am eu?

- Bine, atunci. Ionuț, fii puțin atent.

Băiatul întoarce capul spre învățătoare.

- Au venit doi domni să te vadă. Mă rog, un domn și o doamnă. Te bucuri, Ionuț?

- Da, doamna, mă bucur foarte tare.

- Să le vorbești frumos, da? Spui „săru’ mâna” când intri. Da? Cum te-am învățat.

- Spun, doamna.

Secretara se apropie de el.

- Aici sunt.

Băiatul face un pas în lateralul băncii. Secretara îi netezește părul și-i aranjează cămașa.

- Așa. Uite ce băiat frumos. Dă-mi mâna.

Pornesc încet spre ieșire, printre bănci. În trecere, Ionuț le atinge cu vârful degetelor. E liniște. Se aud doar pașii lui, nesiguri, pe podea. După ultimul rând, se întoarce.

- Doamna, doamna!

- Da, Ionuț.

- Și compunerea? N-am terminat-o de citit.

- Lasă compunerea, Ionuț. Poate ai noroc și nu trebuie să o mai termini.

Citit 2036 ori Ultima modificare Marți, 28 Iulie 2020 13:58

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.