* (câteva cuvinte despre viaţa şi moartea prietenului Gheorghe Tudosescu) *
Eu nu pot, tu nu poţi, el nu poate…
oare cine, demiurgule, mai poate înţelege
unde, de unde, până unde,
atâta ne/putinţă caldă şi ne/putinţă rece?
De mii de ani stai pe spinarea noastră,
dar niciodată nu vrei să spui
cu ce am greşit, câte porunci am călcat,
de ce ne-ai dat atâţia ochi amărui!
Ai întrebat vreodată, demiurgule,
ce ochi să aibă iubita lui, iubita mea,
ce ochi să aibă iubiţii iubitelor noastre,
ce stea cade când nu mai vrea să stea?
Ai întrebat, demiurgule, ai întrebat,
dar nu ai oprit păcatele, nu le-ai oprit;
te doare în rai şi în iad că toţi aleargă
şi te roagă să nu-i laşi fără ultimul chibrit!
