Oriunde ar fi aceștia, ei nu se află în povestirea ”Influencer” a lui Tudor Neacșu. O povestire scurtă, vioaie, mai mult o glumă de dimensiuni mari decât o povestire de dimensiuni mici. Tudor Neacșu a avut chef să râdă de cineva și, până la urmă, a râs de ceva, dând textului o dimensiune generalizatoare. Da, suntem în epoca tehnologiei, în care telefonul mobil devine o armă cu care poți să filmezi pe cineva și să-i strici puțin viața punând și un comentariu scandalos, mincinos sau nu (pentru că oricum ”folower”-șii te vor crede pe tine, cel care ai postat) și în care încercarea de a-ți anihila oponentul cu un pumn sănătos, de bărbat adevărat, nu poate stârni decât cel mult mila. Încă o caracteristică a acestei epoci este violența. Niciunul din protagoniștii incidentului nu-și stăpânește nervii, cu toții au ceva de împărțit cu restul lumii, iar rațiunea pare să fie lăsată pe ultimul plan. Demne doar de râs, pornirile violente sunt un semnal de alarmă că specia noastră nu este cu mult mai evoluată decât era acum 40.000 de ani. Cu telefoane mobile sau fără.
Pe scurt, în parcarea unui supermarket o femeie tânără i se plânge masculului feroce cu care a venit la cumpărături că un bărbat i-a aruncat priviri mai mult sau mai puțin obscene. Crezându-se justițiar și neverificând informația, acesta se duce să-i ceară socoteală. Telefon filmând, injurii, amenințări, paznic cu spray paralizant. În mijlocul încăierării apare perechea celui acuzat, care le arată cum se face treaba spărgând un carton de suc de capul atacatorului. La urmă (cum altfel?) vine și poliția care pune capăt conflictului și le cere să șteargă filmele. Se pare că, totuși, un martor a filmat scena și a postat-o pe Internet.
Scrisă ”din prima”, povestirea necesită o aplecare mai atentă asupra textului care, lăsat așa cum a fost el prezentat, probabil că nu ar trece testul librăriei. Inadvertențele și inconsecvențele aproape nelipsite în cazul încercărilor ”la cald” nu sunt de neînlăturat, și un prozator cu experiență în ale povestirilor scurte, așa cum este Tudor Neacșu, va ști să le dea la o parte. Rămân povestea, cu morala ei, și sentimentul de râsu-plânsu care te urmărește până la final.
”Textul e foarte dinamic, viu, mi-a creat sentimentul că eram acolo. Am apreciat și umorul. Tudor scrie fluid, fără poticniri. Nu te invită la filosofie, iar acest lucru face bine textului” (Carmen Neacșu).
”Poate că finalul ar trebui regândit. În rest, e bine scris” (Gabriel Ghimpu).
Vineri, 4 decembrie, ora 19,00, pe pagina noastră de Facebook Cenaclul literar „Noduri și Semne”, citește Leonard Matei.
