Leonard Matei, "Orașul decolorat/glorios în rime", Ed. Eikon, București, 2019/2020
Se poate afirma că prin acest "Oraș...", al treilea volum de poezie al lui L. Matei, și alte câteva cărți de poezie, foarte puține, comparativ cu prima parte a anilor 2010-2020, se deschide un alt capitol pentru lirica de la Dunărea de Jos (gălățeană).
Estet rafinat, L. Matei nu numai că dă o nouă șansă Galațiului (liric), dar îi începe o construcție de nouă-veche mitologie, cu locuri, personaje și personificări noi (noi câteodată): căprioara parcă apărută direct dintr-o legendă cu Hercule, ucisă pe splaiul Dunării de niște câini sălbăticiți, un derviș misterios care pare să creadă în Nietzsche, deja vechiul combinat siderurgic, strada domnească, muzeul de artă contemporană, Tonegaru și roboții ("de exemplu aș putea spune de tonegaru că era un robot (să îl ajut de data asta să nu-i mai rupă nimeni oasele)..."; să nu uităm că în Galați a funcționat și I.S.C.L, Întreprinderea de Sârme, Cuie și Lanțuri!), Plantația de cuie a cumplitului oraș de negustori și, iată, de scriitori, Păpădia-fântână arteziană de pe locul fostei Biserici Sf. Sofia, Grădina Publică, un indianist local care chiar a fost prin India, evreii din anii 1940, Spoerri, Dunărea, pivnițele secrete, pasajele subterane, Piața Centrală sau cavoul roman cu mozaic din cartierul Micro 17, Gara și cârciuma din Podul Gării, Valea orașului cu inundațiile ei, turnul de televiziune, pierdutele tramvaie galbene, Poarta hanului turcesc, sediul ziarului "vl", vapoarele, echipa de fotbal Oțelul ș.a.!
Poetul "se ascunde" în spatele martorului-conștiință-dicteu, intertextualizând, parafrazând, pariind și pe un neo-suprarealism spumos, jucându-se c-un pseudo-ermetism nu numai după regulile contemporaneității (încă neatinse de ideologia pandemiei), ci și ale unei auto-referențialități moderate (unde descifrezi preferințe ori urme literare).
Vineri, 11 decembrie, de la ora 18.00, "Noduri și semne" se întâlnește cu studenții de la Litere, online. Detalii pe pagina noastră de Facebook.
