Superbă doamnă, Poezia!

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

(întru memoria poetului Ioanid Romanescu)

Dacă vii, superbă doamnă,/ eu mă pregătesc de toamnă:

ar, greblez, dau foc la toate/ cele rele şi păcate,

pun seminţe de cultură/ mică, mare, pe măsură,

pe măsura celor care/ au fugit din calendare,

pe măsura celor care-s/ regi şi pururi în Antares,

care-au scris până la moarte/ tone de singurătate,

au făcut pe dracu-n patru,/ nu cumva să-ncep să latru,

nu cumva, la o adică,/ să mă strâmb, să mor de frică,

nu cumva să mi se pară/ că în lumea asta chioară

nu mai sunt multe duminici/ care plâng prin policlinici,

cărora li se şopteşte/ cât de bine-i româneşte

să te stingi pe deal, pe vale,/ prin salcâmi şi prin spitale!

Aşadar, am pus de toate,/ tot ce vrei, să fie bine,

nu cumva, în clipa aia,/ să pleci naibii, de ruşine,

şi să văd că nu te merit,/ că mai am de tras la şaibă,

că mai am de dat stamine/ pentru altă sfântă naibă,

nu cumva, neprihănito,/ să mă scuipi direct pe frunte

şi să mă sorteşti uitării,/ sclav al zilelor mărunte…

aşadar, am pus de toate:/ simfonie, horă, sârbă,

nu cumva să te pălească/ vreo plânsoare ori vreo scârbă;

am pus tot ce mai înseamnă/ de băut şi de mâncare,

poate se învaţă lumea/ să-ţi de/cadă la picioare;

am pus toată poezia/ - crede-mă şi mă condamnă! -

ai să vezi ce bogăţie,/ dacă vii, superbă doamnă!

Citit 552 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.