A fost liniște la Cenaclul "Noduri și Semne", până când a început să citească Alina Pavelescu din romanul în lucru, despre Martha Bibescu: "Dacă a existat pe lumea asta un bărbat în stare să mă iubească fără rezerve sau temeri, cu toate minciunile și lașitățile mele, pentru care a reușit să mă ierte mult mai ușor decât m-am iertat eu însămi, acela a fost cu siguranță Charles-Louis. Acum o știu, iar dacă e adevărat ce se spune, că o mare dragoste îl mântuiește pe om în fața divinității de toate păcate sale, acum probabil a aflat și el că nu m-a iubit chiar degeaba".
Așa începe și în aceeași manieră fluidă, hipnotică merge mai departe, cu o voce narativă extrem de puternică, ornamentată cu un efect proustian căutat și asumat de autoare, în contextul în care eroina l-a cunoscut și a și scris "La bal cu M. Proust" (1928).
Atmosfera, autenticitatea și o dragoste față de personaj cum puțini autori au sunt punctele prin care trece planul lecturii.
„Alina a ales o soluție tehnică destul de complicată, care-i va crea probleme dacă nu cumva i-a creat deja. Mi se pare destul de aventuros să ai o asemenea abordare, cu atât mai mult cu cât nu este un personaj fictiv. Sunt convins că poate ieși o treabă bună, sper să-și mențină suflul” (Tudor Neacșu)
„Mi-a plăcut foarte mult fragmentul, ești proustiană în îmbinarea frazelor. Textul reflectă o strălucire a supralivrescului neprihănit (o trimitere la filmul „Eternal sunshine of the spotless mind”, n.a.). Textul tău este îndatorat livrescului, dar nu e un livresc ratat, este un metalivresc” (Adi G. Secară)
„Știu că are o pasiune pentru Martha Bibescu, mi se pare chiar vocea Marthei Bibescu. Cred că pericolul cărții ar fi să se încline balanța literatură - istorie către istorie, personajul să fie deasupra autorului” (Octavian Miclescu)
„Cred că ai fost aleasă să scrii despre Martha, să umpli niște goluri. Poți intra în pielea unui personaj. Te încurajez să scrii mai departe, să-ți joci impulsurile, faci o corecție în istorie” (Carmen Neacșu)
„M-a introdus în atmosferă, vocea narativă s-a confundat extrem de bine cu personajul. Discreția e remarcabilă, nu am simțit prezența autorului. Din perspectiva cititorului obișnuit, e prea multă contemplare a situațiilor, poate era nevoie de dialoguri pentru dinamizarea textului” (Iulian Mardar)
„Mi-a fost foarte greu să scriu ca un personaj din secolul XIX și în același timp să păstrez o modernitate a frazei care să atragă pe cineva din zilele noastre, o profunzime a confesiunii care să treacă dincolo de superficialitatea cu care Marha Bibescu se prezenta în ochii celorlalți. Mi-e destul de greu, la fiecare frază, să țin echilibrul ăsta” (Alina Pavelescu)
Vineri, 5 februarie, de la ora 19.00, tot pe Fb, va citi Oana David.
