În drumul spre bunul de tipar, romanul de debut al Oanei David, Între două fronturi, a făcut o oprire în cenaclul nostru. Și a fost bine. Aceasta a fost părerea unanimă a celor ce au asistat la lectura unui fragment al acestui roman de dragoste, așa cum îl caracterizează chiar autoarea. O poveste de dragoste pe axa București – Berlin, într-o Europă a anilor 40 ai secolului trecut. Deși scris în cu totul alt context istoric și literar, atmosfera acelor vremuri este redată cu o acuratețe care spune totul despre seriozitatea cu care a fost făcută documentarea. Limbajul personajelor și gesturile lor împreună cu amănuntele vestimentare, pline de culoare, conferă viață și prospețime unor scene care, altfel, ar părea statice și împietrite în timp. Descrierile precise, minuțioase până la refuz, uneori, țin atenția cititorului trează, acesta fiind luat de o mână metaforică și purtat prin epocă întocmai ca într-un film 3D care te învăluie cu efectele sale. Ușor de citit, romanul se anunță a fi unul ale cărui pagini se vor întoarce de la sine.
”Mi-a plăcut foarte mult. Scriere foarte fluentă, firul epic foarte bine condus. Mi-a adus aminte de Murakami (Haruki Murakami, scriitor japonez – n.n.) în zonele lui mai liniștite. Poate că ar fi bine să vină, din când în când, și cu altceva în acest realism cu care este scris” (Anca Șerban-Gaiu).
”Un text încărcat de atmosferă. Construiește o lume din limbaj, detalii, descrieri. O atmosferă plăcută. Documentarea se vede că este una profundă, dar dorința de a fi foarte precisă face ca, uneori, textul să se împiedice. Frazele sunt construite jucăuș, dar și complicat în același timp. Una peste alta, este o scriitură proaspătă și bine documentată” (Tudor Neacșu).
”O eleganță a scrisului care mi-a plăcut foarte mult. Stă foarte bine și în dialoguri. Imaginile m-au făcut să mă simt ca și cum aș fi fost acolo. O felicit!” (Carmen Neacșu).
”Documentare excepțională, care a creat un paradox: încercând să dea cât mai multe amănunte, a îngreunat pe alocuri textul. Ar trebui reduse pentru că, lăsate așa, ele conduc la un al doilea paradox: scad autenticitatea imaginilor. Atmosfera este excepțională și poate trece drept un jurnal de dinainte de al doilea război mondial. O felicit atât pentru documentare, cât și pentru text” (Cezar Amariei).
”E un text la care s-a lucrat mult și cu atenție. Subscriu la ce s-a spus în legătură cu excesul de amănunte. Pe de altă parte, multe dintre ele sunt necesare textului. Poate că și personajele sunt în pericolul de a cădea în șablon, neavând prea multă libertate” (Octavian Miclescu).
Vineri, 12 februarie, Anca Șerban-Gaiu, de la ora 19,00, pe pagina noastră de Facebook.
