Avocat de renume al urbei noastre, Grigore Trancu-Iaşi s-a născut la Târgu Frumos, într-o familie de armeni, pe 23 octombrie 1873, şi a decedat pe 7 ianuarie 1940, la Bucureşti. Era fiul cel mare al negustorului Lazăr Trancu, care a fost și ajutor de primar la Târgu Frumos.
A absolvit gimnaziul "Alexandru cel Bun" din Iași. Grigore Trancu-Iași era în prima clasă de gimnaziu, când un trăsnet a distrus atât casa familiei sale, cât și toate mărfurile prăvăliei tatălui său. Mai târziu, viitorul politician al județului nostru s-a înscris la Școala de Comerț, fiind ajutat de instituția de învățământ cu o bursă de 40 de lei pe lună.
A devenit profesor universitar la Academia Comercială din Bucureşti şi totodată un ilustru avocat în Baroul județului Covurlui. Elogierea personalităţii sale nu poate fi realizată deplin fără a face cuvenita menţiune privind prodigioasa sa activitate politică, rezumată sumar astfel: parlamentar, ministru de stat şi iniţiator al Ministerului Muncii şi Ocrotirii Sociale, pe care ulterior îl va şi conduce.
În ceea ce privește cariera profesională, acesta va începe ca funcționar al Băncii Naționale din Iași, iar venirea sa la Galați s-a petrecut în anul 1902, când a fost transferat ca șef-contabil al sucursalei Băncii Naționale din județ. Activitatea sa de avocat a debutat la Tribunalul Galați, alături de avocatul Ilie Călciurescu, cu un onorariu de "doi poli", la sfatul grefierului Gheorghiu, în speța unui act de cumpărare în comuna Cudalbi. Trancu-Iași pleda zilnic la Judecătoria Ocolului I, de care ținea portul Galați, în fața judecătorului Ioan Cetățeanu, alături de mari avocați ai acelor vremuri. Printre aceștia: Victor Macri, C. Plesnilă, G. Robescu, Dionisie Popescu, M.G. Orleanu etc. Spre sfârșitul carierei sale de avocat, a ajuns președinte al Cercului Avocaților din București, acesta fiind fondator a zeci de societăți.
Grija politicianului Grigore Trancu-Iaşi pentru comunitatea pe care o reprezenta s-a văzut şi în semnalul de alarmă pe care l-a tras pe 10 ianuarie 1919, când a telegrafiat Ministerului de Interne: "În numele unui mare număr de cetăţeni, vă atrag atenţia asupra stării nenorocite în care se află oraşul Galaţi. În cursul lunii decembrie, populaţia a căpătat câte 250 de grame de pâine de şase ori şi zece zile din ianuarie nu s-a dat pâine (…). Lemnele lipsesc cu desăvârşire. Locuinţele şi oraşul zac în întuneric, uzina de gaz nefuncţionând. Din această cauză, actele de banditism se înmulţesc, furturile şi jafurile se fac până şi ziua în amiaza mare, în plin centru al oraşului, pază neexistând".
Odată cu sfârşitul războiului, Grigore Trancu-Iaşi s-a apropiat de latura socialistă. Sub influenţa acestor idei, nu va ezita să-şi practice profesia de avocat în sprijinul unor socialişti care, la momentul respectiv, erau sub incidenţa legii, argumentând în jurnalul său, în anul 1919: "Am apărat pe socialistul Petru, dat în judecata Curţii Marţiale pentru înaltă trădare. Am refuzat onorariul, cerând ca acesta să fie vărsat la Casa Poporului (organizaţie socialistă)".
Viziunile sale de stânga se manifestau notabil şi în demersul său de a apăra libertatea de exprimare. Astfel, ţine un discurs în numele Partidului "Muncei" (al cărui membru fondator era), la Iaşi, în foaierul Teatrului Naţional, în prezenţa elitei ţării şi cere "încetarea prigoanei contra ziarelor cinstite". De asemenea, apără ziarul "Galaţii-noi" de un abuz din partea autorităţilor locale, care doreau închiderea gazetei. Astfel, roagă atât pe ministrul de Justiţie cât şi pe cel de Interne să intervină în cazul prigoanei a doi funcţionari publici ai administraţiei din Galaţi (comisarul Sogoreanu şi contabilul Menciu), care, în opinia sa, au percheziţionat redacţia ziarului "Galaţii-noi" într-un mod abuziv.
Sub influenţa epocii care era dominată de personalitatea generalului, ulterior mareşalului Alexandru Averescu - eroul mitic de la Mărăşti şi idolul ţăranilor, Trancu-Iaşi, alături de alţi membri marcanţi ai Partidului "Muncei", vor fuziona cu Liga Poporului (partidul mareşalului Averescu, devenit ulterior Partidul Poporului). Astfel, în mai 1920, Grigore Trancu-Iaşi este ales cu 9.879 de voturi deputat al judeţului Covurlui din partea Partidului Poporului. Drept consecinţă, va fi cooptat în guvernul generalului Alexandru Averescu, fiind numit ministru de stat, iar ulterior, la câteva zile, ministru al Muncii şi Ocrotirii Sociale.
Ziarele vremii îl menţionează după anul 1930 și ca preşedinte al Partidului Poporului, filiala Galați. Este conectat şi la lumea comercială a oraşului Galaţi, în 1931 fiind ales de Camera de Comerţ Galaţi corespondent cu exteriorul ţării, iar mai târziu, în 1937, este ales vicepreşedinte al Congresului Asociaţiilor Internaţionale pentru Progresul Social.
Afinitatea pentru oraşul de la Dunăre, locul unde Grigore Trancu-Iași s-a consacrat în plan politic, este efectiv un crez al vieţii sale, el mărturisind că: "De acest oraş (Galați - n.a.), în care eu m-am înălțat, nu mă voi putea despărți până la moarte".
Acurateţea observaţiilor sale privind scena politică bulversată de sfârşitul Primului Război Mondial o întâlnim mai ales în cadrul discuţiilor pe care le poartă cu foştii săi colegi parlamentari. Astfel, aflăm din jurnalul său: "Ieri a fost la mine
Gr. Iorgulescu, fost senator de Galaţi, un alt actor al comediei care se va juca în toate partidele (...). Între oraşul pe care-l iubesc şi mine se interpune o [cuşă] de politicieni care nu urmăresc decât un singur gând, ambiţiile personale ce, adesea, sînt mai presus de meritele lor".
Inițiative legislative ale parlamentarului Grigore Trancu-Iași
Legea pentru reglementarea conflictelor de muncă - 1920
Legea pentru organizarea sindicatelor profesionale - 1921
Legea pentru organizarea plasărei - 1921
Legea pentru înfrânarea cerșetoriei și vagabondajului - 1921
Unificarea administrativă a asigurărilor sociale și întinderea acestor organizațiuni în Basarabia - 1921
Ante-proiectul legii asigurărilor sociale - 1927
Legea pentru asigurarea comercianților - 1926
Legea pentru organizarea Camerelor de Muncă și Consiliul Superior al Muncii - 1927
Proiectul pentru contractul de muncă - 1921 și 1927
Legea pentru organizarea serviciului de inspecție al Muncii - 1927
Legea pentru fondurile căminului de ucenici - 1927
Legea pentru încurajarea construcțiunilor și construcțiilor populare - 1921 și 1927
Ante-proiectul pentru organizarea Cooperației și crearea Consiliului Superior al Cooperaței - 1927
N.A. Surse documentare: ziarele "Vocea Galaților", "Galaţii noi" şi "Acţiunea", volumele "Ţara mea, memorii 1916-1918" şi "Memorii politice (1921-1938)" de Grigore Trancu-Iaşi, Arhivele Naţionale Galaţi.
