TECUCI. A apărut nr. 58 (anul IV) din copioasa publicație "Tecuciul Literar-Artistic, revistă europeană de cultură, opinie şi informare", dedicată acum poetului cu cartuș epic pe țeavă, Cezar Ivănescu, despre care scriu Adrian Dinu Rachieru, Dan Sandu şi Viorel Burlacu, iar Angela Baciu semnează un interviu cu maestrul. Dintr-un poem al dispărutului, publicat acum: "nu pot ține-n mînă cartea,/ sunt bolnav mînca-m-ar Moartea.../ nu pot ține-n mânuri dară/ nici chiar sufletul tău, Dară!".
Semnează alături scriitori și publiciști tecuceni - eruditul Ștefan Andronache îl evocă pe regretatul poet Dionisie Duma, președintele Cenaclului "Calistrat Hogaș" Tecuci, de peste Prut - acad. Nicolae Dabija, din țară - Dan C. Mihăilescu, Nora Iuga, Virgil Mazilescu etc., din vechi - Costache Conachi, publică mulți gălățeni. Katia Nadu vine cu ”In memoriam Radu Macovei”, fondatorul și directorul ”Vieții libere”: ”s-a săvârșit din viață o poveste, pe care o credeam fără sfârșit”.
Invocându-l pe Cezar Ivănescu, poet, dramaturg, director al Editurii "Junimea", nominalizat candidat al Albaniei la Nobelul pentru Literatură, musai să semnalez prozele mișcătoare, din revistă, ale gălățeanului Ion Avram. La Galați, într-una din serile binecuvântate cu Dunăre ale Festivalului "Antares", stând la taifas cu noi doi, maestrul Ivănescu l-a numit pe molcomul prozator… scutierul său - rang înalt în cinul cavalerilor scrisului. Că merita, dovedesc și povestirile din revista orașului în care Avram a urmat Liceul "C. Hogaş" și cenaclul cu același nume: superbele "Pădurea de salcâmi" și "Dacă ți-e dor de-o ploaie cu tunete". Drept mostră, iată, din "Pădurea de salcâmi": "Ce-i drept, e drept: era frumoasă./ Frumoasă tare!/ Nu merge frumoasă tare. Este suficient: frumoasă./ (…) Că-ţi sfârâiau călcâiele după ea./ Exact./ Ioanoo! Ioanoo!, strigam prin pădure./ -oanoo! oanoo!, făcea ecoul./ Ea, nimic./ Şi toată pădurea - numai cântec./ Ne gândeam că a prins-o vreunul./ Sau c-au atacat-o fiarele pădurii./ Am căutat-o vreo două ore./ Mai puţin, vreo oră. Da’ ni s-a părut mai mult de la frică./ Şi de la foame. Că trecuse de prânz când, deodată, te-am văzut venind, cu ea de mână, prin pădure. Mergeai foarte ţanţoş./ Pluteam, nu mergeam./ Cum ai găsit-o?, te-am întrebat, mai târziu. S-a lăsat găsită, mi-ai răspuns./ Cred că tocmai de aceea a dispărut, ca s-o căutăm./ Ca s-o cauţi şi s-o găseşti doar tu./ Ca s-o caut, şi s-o găsesc doar eu./ Mai ştii ceva de ea?/ Are copii mari. Pe la Braşov, cică./ Cum trece timpul.../ Tare mai trece!/ Tare mai trece - merge?/ Merge, da’ este suficient trece."
Despre discretul Avram, nu se poate scrie suficient!
