* (la ceasornicar) *
Domnule ceasornicar, hai, repară-mi timpul,
că e vechi şi hârbuit, nu mai are vreme,
secundarul s-a răcit, minutarul tace,
n-are cine mă-ncălzi, cine să mă cheme!
Să mă cheme când a fost începutul vieţii,
poate nu ar mai fi mers, poate ar fi spus cine
mă visează cronolog, cronofag…şi poate
ar fi dat ce sunt la cei mai deştepţi ca mine!
Domnule ceasornicar, fii băiat de treabă,
n-am parale să-ţi plătesc munca delicată,
dar îţi dau nişte nisip - câteva sahare -
să-ţi hrănească timpul tău, veşnicia toată!
Hai, te rog, pune-l pe mers…dacă nu se poate,
dă-l cu morga de pământ, fă-l de râs în sferă,
scoate sufletul din el, fă-l de tot să tacă…
este hoţ şi criminal, tâmp şi hahaleră!
