Se știe că atunci când scrii despre ceva îl nemurești. Radu Vartolomei scrie in textele prezente despre orașul copilăriei lui petrecută în cartierul de pe Siderurgiștilor, aducând cu ajutorul memoriei afective imagini ale copilăriei și adolescenței lui. Începute cu ceva timp în urmă, o parte dintre ele citite la Cenaclul Noduri & Semne, prozele lui Radu sunt intens evocative, emoţionante, au foarte mult lirism și originalitate. Un balcanism dozat minuțios, urmând atent glasul amintirilor, îmbinând, pe alocuri, spusa tăioasă cu duioșia.
Tudor Neacșu e surprins de prospețimea textelor, pe care le găsește originale. Proza ”Oraș la a treia tinerețe” este cea mai proaspătă, sinceră și încărcată cu emoție personală. "În prozele lui, Radu amestecă peisajul industrial destrămat, în opoziție cu cel trecut, iar cele două imagini se completează una pe cealaltă. Ritmul prozelor este excelent, cu toate că se poate renunța la anumite violențe de limbaj. În ultima proză, ”Oscar”, emoția, ca și filosofia textului sunt prea tușate. I-ar fi de folos organizarea prozei mai înainte, cu un plan de scriere, pentru că talentul uneori trebuie și disciplinat”.
Cezar Amariei crede că autorul are un avantaj pe care puțini îl au în proză. ”Din punct de vedere stilistic este foarte bună proza, sunt alternanțe între fraze scurte, medii și lungi, dar figurile sunt șterse, insuficient creionate. Cea de-a doua proză marjează pe potențialul afectiv; uneori lasă impresia de improvizație”.
Nona T. Ciofu este de părere că Radu are un stil propriu, care nu diferă de textele citite în anii precedenți, care se constituie într-un amalgam de sentimente: de la critica dură a societății, până la emoție, dând ca exemple ”poarta care a învățat singură să se închidă”, după ce o viață întreagă fusese lăsată deschisă… ”Mi-a plăcut că e greu de anticipat, de intuit. Grija față de text este, firește, importantă, dar tocmai absența unui filtru îi conferă autenticitate și originalitate textului, fiindcă toate sunt bucăți de suflet, de memorie”.
Carmen Neacșu apreciază realismul și talentul autorului, ”dar trebuie muncit mai mult, ar ieși niște bijuterii”. Dintre toate cel mai mult i-a plăcut ”Darul” - bunica, cea care va fi și ea mere la rândul ei (din mărul plantat lângă mormântul ei)…
Adi Secară crede că Radu ar trebui să adune vreo 20-30 de proze și, trecând și mai lucrând la ele, așa s-ar disciplina singur. Toate textele l-au emoționat.
Vineri, 23 aprilie, la ora 19,00, va citi Cristina Dobreanu.
