Cenaclul „Noduri şi semne”: La minut

Cenaclul „Noduri şi semne”: La minut
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Iulian Mardar ar dori să ne convingă că un roman se poate scrie de azi pe mâine, pur și simplu, fiindu-ne de ajuns voința și o idee oarecare. Orice idee. Se poate scrie oricând și despre orice. De ce nu, la o adică, și un roman despre și pentru adolescenți? Cu o asemenea motivație, nu e de mirare că primul capitol prezentat din romanul Stăpânul universului ne lasă impresia unui demers superficial în ansamblu, chiar dacă scriitura e dinamică și pe alocuri ne oferă surpriza talentului autorului:

”- Salut, piticanie mică! Ai luat-o aseară?

El era piticania mică. Asta pentru că, într-a IX-a, fusese cel mai mic din clasă. Acum era al doilea sau, hai, al treilea ca înălțime. Puseu de creștere în vacanța de vară. Oricum, tot Cimpanu îi rămăsese porecla. Piticania mică nu prinsese. Era prea complicată, avea două cuvinte, deja prea multe pentru a fi înțelese. Erau ca un text, ce mai.

- Nu, mă, că ai mei sunt mai pe nonviolență, așa. Nu au sânge, știi?

De fapt, le era recunoscător pentru asta.

- Ai văzut mașina lu’ Ronaldo aseară?

Simți întrebarea ca pe o lovitură în moalele capului. Nu știuse niciodată unde era exact moalele capului, dacă era tâmpla sau fontanela - știa cuvântul acesta de la mătușă-sa, medic pediatru, adică pentru copii -, dar așa trebuie să se fi simțit unul lovit acolo.

- Unde să o văd? Mai mult îngăimă cuvintele.

- A trecut pe la tine prin mahala, prostule! Ți-am recunoscut panarama aia de plexiglas de la poartă. L-au urmărit niște bombardieri într-o mașină dă pă Germania. Au filmat cu telefonul scos pe geam, proștii neamului, de a trebuit să tai sonorul. Făcea vântul un zgomot de-ți rupea soundbar-ul. Oricum, i-a oprit poliția, ca să nu-i mai urmărească mașina, da eu cre’ că tot de la niște polițai știau c-o să treacă mașina lu Ronaldo pe-acolo.

- Și unde s-a dus? Prin gâtlejul mai strâmt decât niște blugi de wannabe opărit cuvintele ieșeau zgâriind amigdale și urechi deopotrivă.”

Pentru Carmen Cristina Neacșu, textul are prospețime, vioiciune, personajul principal, Florin, e bine conturat, tema romanului e de actualitate. Stela Iorga remarcă ritmicitatea, fluiditatea scriiturii, dar atrage atenția și asupra pericolului verbozității care-l pândește pe autor. Dialogurile sunt însă bine strunite, autentice, mentalitea adolescenților bine redată. Mai atentă la problematica relației părinți-copii, Nona Tatiana Ciofu observă situația dificilă a tânărului Florin, care nu e nici rebel, nici cuminte, ci doar liber, o îndrăzneală mereu sancționată de părinții care-i vor cu tot dinadinsul binele și de un sistem educațional șablonard.

Vineri, de la ora 19,00, vă dăm întâlnire on-line, pe grupul de facebook Cenaclul Noduri și Semne, grup de discuții, pentru a asculta textele semnate de Carmen Cristina Neacșu.

Citit 665 ori Ultima modificare Luni, 17 Mai 2021 21:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.