Disconfort de femeie muritoare. Aforisme şi microeseuri [CRONICĂ DE CARTE]

Scris de Ionel Necula

Vineri, 04 Iunie 2021 10:00

Aida Zaharia - "Cugetări urbane" (Editura PIM, Iași, 2021)

Și totuși fata aceasta, despre Aida Zaharia vorbesc, dincolo de problemele multe și prădalnice care o încearcă, găsește timp și pentru adăstare la masa de scris. Ultima sa ispravă literară, Cugetări urbane (Editura PIM, Iași, 2021), adună la un loc într-o formulă de sertarizare tematică gândurile sale labirintice, procesate în ceasuri de singurătate și de însingurare liber asumată. Cum bine remarcă și Mariana Enache în succinta sa prefață (bine-ați venit, doamnă, în lumea amăgirilor scriitoricești), aceste cugetări se adaugă altor volume anterioare de aforisme și panseuri și reflectă un anumit disconfort de femeie muritoare, care are de îndurat izbeliștile unei vieți atroce.

Ceea ce Conachi spunea despre om - slabă ființă și la patimi cu plecare - se radicalizează când e vorba de femeie și de puținătatea mijloacelor sale de apărare. Căci dincolo de nurii ei voluptoși și ademenitori, meniți să umanizeze animalul din om și să trezească simțiri empatice, jumătățile noastre au o fragilitate de mimoză.

În general, aforismul, gândul fragmentat, panseurile au o tentă moralizatoare și nu-și pierd această calitate nici atunci când se revendică din vraiștea politică. Chiar panseul care deschide această culegere sună ca o sentință cu valoare de îndreptar. Nu contează cine ești, contează cum ești, ceea ce înseamnă că accentul cade pe ideea de valoare și de calitate umană.

Multe din aforismele Aidei Zaharia au o spontaneitate surprinzătoare și incumbă înțelesuri profunde: Omul este ca lumânarea. După ce se topește, nu mai contează. E adevărat, câtă vreme cultul morților la noi este o idee formală și teatrală. Sau: Un om deștept cedează întotdeauna, de asta ajung proștii să conducă lumea.

De regulă, aforismele au valoare de postulat și nu reclamă explicații sau demonstrații. Dincolo de simplitatea lor aparentă, exprimă adevăruri esențiale. Este forma intelectuală asumată nominal a unui adevăr evident, care are drept corespondent proverbul popular, anonim.

Încă ceva: noua carte semnată de Aida Zaharia - a zecea în bibliografia poetei - este structurată în două diviziuni. Prima este consacrată aforismelor, cum am arătat, iar diviziunea secundă conține 14 microeseuri pe teme dintre cele mai diverse. Sub o formă extrem de condensată (tot un fel de aforisme, dar ceva mai dezvoltate) scrie despre oameni și javre, despre vulgaritate, despre viața dublă (duplicitate), despre înjurătură, despre prefăcuți și despre multe alte metehne care maculează lumea de azi și-i imprimă o notă de dezgust și lehamite. Într-un fel, amintesc de Caracterele lui La Bruyere, dar, firește, privite dintr-o perspectivă endemică.

O felicităm pe autoare pentru această carte sprințară, care sper să nu lipsească din bagajele niciunui cititor care pleacă în vacanță. Căci este, dincolo de nota ei gravă, o excelentă lectură de vacanță.