Unul dintre evenimentele favorite într-un cenaclu literar este nașterea unei cărți. Atunci fiecare membru are ocazia să participe cu ceva la ”copilul” ce urmează a vedea lumina de la capătul tiparului. Vinerea trecută a fost vorba despre romanul intitulat a.normal, al lui Andrei Velea, care recidivează într-un fel budist, după cum își autocaracterizează noua producție. Deocamdată aceasta se arată a fi, din punctul de vedere al personajului feminin, o introspecție lucidă a deziluziilor și a strigătelor de ajutor fără ecou. Zbaterile inerente ale primului draft au creat pe alocuri contuzii atât la nivel de text cât și ideatic, dar impresia generală a fost aceea de așteptare cu interes a ceea ce va să urmeze.
„Poate că unele rezolvări sunt cam seci. Ideea în sine e interesantă. Ar trebui să intre mai în detaliu, pentru a o face mai vandabilă” (Laurențiu Pascal).
„Nu cred că literatura cu succes la public are nevoie de scene explicite. Autorul surprinde foarte bine înstrăinarea din interiorul cuplului. Filosofia personajului feminin are adâncimea necesară” (Mirela Gheorghe).
„Nu cred că un bărbat poate să scrie exact ce simte o femeie. Eu îl prefer pe Andrei Velea cel din proza scurtă” (Ioan Gh. Tofan).
„M-a trimis la Proust prin introspecție. Mi-a plăcut ideea de a se pune în postura unei femei. Nu știu încă dacă e un roman subiectiv sau obiectiv. Modul de realizare este subiectiv, dar contrazice definiția lui Lovinescu” (Gabriel Gherbăluță).
„E un salt calitativ vizibil. Poate că mi-ar fi plăcut ca expunerea ideatică să aibă o ținută mai înaltă, dar respect și propunerea autorului. E un început bun de roman” (Anca Șerban-Gaiu).
„Sunt două feluri de infidelități, iar cea emoțională e cea care le deranjează pe femei. În acest text se intră în căsnicie cu un bagaj. E greu pentru un bărbat să gândească precum o femeie” (Daniela Lăcrămioara Capotă).
„Dacă privim fragmentul ca pe unul filosofic, e foarte bun. Ca jurnal intim, e aproape bun. Problema e că încă nu avem de-a face cu un roman. Fragmentul prezentat este, cred, cel mai vulnerabil. E doar un punct de plecare. Rama filosofică e prea extinsă. Trebuie reconstruit cu armele romanului” (A.G. Secară).
„E o fenomenologie formidabilă a infidelității. Are aspect de jurnal intim. Mi-a adus aminte de filmul Infidela, din 2002. Ar ieși un scenariu bun de film” (Bogdan Silion).
„Într-adevăr, poate că rezolvările sunt cam seci, dar textul se susține ca proză scurtă, în stilul nuvelelor americane. E scris bine, cu un final deschis” (Sorin Frăsină).
Vineri, 2 iulie, în direct pe Facebook, de la Paris Cafe, subsemnatul. Între 18.30 și 19.00.
