Premiul Goncourt 2020. Un roman pentru marile vacanțe

Premiul Goncourt 2020. Un roman pentru marile vacanțe
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Hervé Le Tellier, "Anomalia", București, Pandora M, traducere din limba franceză de Mădălina Ghiu


S-a spus despre romanul lui Hervé Le Tellier că este victoria definitivă, populară, a spiritului OuLiPo, care aparține unei grupări literare quasi-internaționale cu ceva vechime, grupare non-conformistă, continuare într-un fel a spiritului avangardist, cu un simț al umorului veșnic… adolescentin, dacă vreți, pe site-ul oficial, în momentul anunțării premierii de către Academia Goncourt "strigându-se" că autorul este… "victima" premiului Goncourt!

Autorul a și scris o lucrare teoretică numită "Esthétique de l'Oulipo", despre roman făcându-se paralele cu "Matrix": Hervé Le Tellier couronné: c’est Matrix au Goncourt 2020, în "Le Parisien" din 30 noiembrie 2020!

În "L'OuLiPo", "se poate deveni membru doar prin cooptare. Un membru nou trebuie ales în unanimitate, cu condiția de a nu fi cerut vreodată să facă parte din OuLiPo. Fiecare cooptat este liber să refuze să intre în grupare, dar, odată ales, nu mai poate demisiona decât prin… sinucidere… în fața unui executor judecătoresc..." Unul dintre eroii cărții, scriitor, autor chiar al unei cărți intitulate… "Anomalia", chiar se sinucide! Dar vă asigur că, în economia cărții, contează prea puțin! Și nici nu se sinucide în fața executorului!

Cele trei părți ale romanului (având titluri alese din versuri ale lui Queneau, și el membru al grupării) au citate din acest scriitor care se sinucide, Victør Miesel, alese ca moto-uri: prima parte, cuprinzând evenimente dintre martie și iunie 2021 - da, ați citit bine, 2021!, are  următorul citat: "Există un lucru admirabil, care depășește întotdeauna cunoașterea, inteligența și chiar geniul, acesta este incapacitatea de a înțelege."; a doua parte, care se desfășoară între 24 iunie și 26 iunie 2021, are un fel de parafrază la Sartre: "Existența precede esența, și, în plus, nu cu puțin.”, iar partea a treia, care se referă la tot ceea ce se întâmplă după 26 iunie 2021, are moto-ul: "Niciun autor nu scrie cartea de a cărei lectură are parte cititorul, niciun cititor nu are parte de lectura cărții pe care a scris-o autorul. Doar punctul final, într-o oarecare măsură, poate fi comun amândurora."

Victør Miesel, de fapt, este și nu este Victor Miesel, semnându-se cu acel "ø", "simbol al mulțimii vide" doar în cazul manuscrisului trimis editoarei prin e-mail, chiar în noaptea sinuciderii, manuscrisul... primei "Anomalii", el fiind unul dintre cele aproximativ 10-12 personaje principale, cărora li se rezervă capitole separate, sunt urmărite în mod special, tehnic vorbind, deoarece apare la un moment dat discuția conform căreia câte personaje ar trebui să aibă un roman pentru a nu pierde interesul cititorilor comozi ("Trei personaje, șapte, douăzeci? Câte povești simultane ar fi de acord să urmărească un cititor?", p.174) ș.a.m.d. El este unul dintre pasagerii unui avion care este, de fapt, marele personaj… colectiv, de fapt, toți pasagerii de acolo pot fi un simbol al întregii umanități ș.a.m.d.

Într-o lume care se vrea a fi digitalizată, dacă se poate cu tot cu suflete, ne putem aduce aminte, de fapt, că Literatura (artele, poftim) a(u) fost prima încercare de… dublare a existenței, de prelungire, într-un fel, a ei… Literatura și Religia, Religia-Literatură, Literatura-Religie, literatura din religie, dar, și despre religie, și despre literatură, se vor trage niște concluzii, precum una dintre ele, citată aici, din "Anomalia" lui... Miesel: "Fiecare certitudine înjunghie inteligența. Pentru a face din moarte o nenorocire oarecare, fără caracter definitiv, credinciosul și-a pierdut rațiunea. Dacă îndoiala a făcut din mine un autodidact în materie de viață, mă voi bucura cu atât mai mult de fiecare moment. Nu sunt niciodată copleșit de emoție mistică, nici chiar în fața sclipirilor glorioase ale unui nor. În pragul înecului, încerc să înot, dar nu mă voi ruga lui Arhimede. Și, în această zi, când alunec, ochii mei se deschid spre abisuri unde nu există nicio teoremă." (p.78)

Noi mai putem bănui că "Anomalia" aceea, ca și Alice aceea, este a unui quasi-cioranian, care poate fi și camusian sau sartrian, dacă ne mai luăm după câteva citate: "Orice glorie nu poate fi decât impostură, cu excepția, poate, a curselor de alergare. Dar pe cel care pretinde că o disprețuiește îl bănuiesc că turbează de furie numai pentru că a fost nevoit să renunțe la ea." (p.82) Sau: "Nimeni nu trăiește suficient de mult pentru a ști în ce măsură nimănui nu-i pasă de nimeni." (p.79)

Dar... să-l cunoaștem mai bine (pentru că în spatele oricărui scriitor personaj, se ascunde mai bine sau deloc chiar scriitorul, apropo de dublări ale realității) pe Victor Miesel: "La patruzeci și trei de ani, dintre care cincisprezece petrecuți cu scrisul, lumea mică a literaturii i se pare un tren burlesc, în care escroci fără bilete se instalează zgomotos în vagoanele de clasa întâi, cu complicitatea controlorilor de bilete incapabili, în timp ce pe peron rămân genii modeste - o specie pe cale de dispariție, căreia Miesel nu consideră că-i aparține. Cu toate acestea, el nu s-a înăcrit; a ajuns să nu-i mai pese, acceptă să stea liniștit la târgurile de carte și să dea autografe nu pe mai mult de patru exemplare vândute în tot atâtea ore; când un insucces al vreunui confrate îi lasă un răgaz și vecinului de masă, stau împreună în mod plăcut la taclale. Miesel, care poate părea absent și distant, are, în ciuda a toate, o reputație de persoană cu simțul umorului. Dar un om cu simțul umorului, demn de acest statut, nu este întotdeauna în ciuda a toate?" (p.23)

"Miesel are o superstiție: în buzunarul blugilor ține întotdeauna o piesă de Lego roșu-aprins, cea mai comună piesă, de două ori câte patru știfturi. Provine din zidul de incintă al castelului fortificat pe care el și tatăl său l-au construit în camera lui din copilărie." (p.23) Și când vine vorba de Lego, ne gândim imediat la Dumnezeu și la furioșii săi (posibil furioși și impulsivi), unii dintre ei acționând cu vârf și îndesat pentru a pedepsi EI în numele LUI, apropierea dintre Dumnezeu, religii și… buget nefiind, poate, deloc întâmplătoare la pagina 145, unde, pentru a se administra anomalia care apare în intriga cărții, sunt convocați reprezentanți ai tuturor marilor religii.

Într-un fel, tot încercând să nu dezvăluim nici prea mult, nici foarte puțin din comorile acestei cărți, am putea apela la un citat din din Alfred H.S. Korzybski: "De câte ori spui despre un lucru că este ceva, de fapt nu este acel ceva"!

Cert este că am schițat câteva direcții care ar putea interesa pe mai mulți, fiind vorba, din punct de vedere al teoriei literare, de o esențializare a tot ce vreți din literatura franceză și îndatorarea ei jocurilor de idei și inteligență, cu o elegantă subliniere a ratatouille-ului literar, pardon, evidențierea eleganței  ratatouille-ului literar, cu elemente de pulp fiction (avem și un asasin profesionist printre eroi!), criticare a republicanismului trumpian (cu ideea posibilității clonării accidentale a lui Trump, sic!) și a religiilor...

Un roman de neratat! Nu numai pentru vacanță, cât de mică o fi ea!

Citit 587 ori Ultima modificare Vineri, 16 Iulie 2021 02:53

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro