Cu nostalgie şi responsabilitate, Iosif Roca reuşeşte o reafiliere a autobiograficului la istoricul legendar al locurilor natale. În noua sa carte - Cunegunda, evadează, parcă, din timpul şi spaţiul în care coexistăm în timpul şi spaţiul acelor coexistenţe, ca o întoarcere acasă din lungi peregrinări. De fapt, toate cărţile sale poartă această amprentă, care-i pecetluieşte autenticitatea.
"Tocmai când credeam că am uitat, textul mi-a amintit că am trecut prin comunism; frazele lozincarde aveau şi ele farmecul lor. Prima parte este un prozo-poem; este încărcat de metaforă; are condei de prozator; pare a deschide un orizont de roman." (Gabriel Gherbăluţă)
"Cele două părţi par a fi din cărţi diferite. În prima parte sunt multe trimiteri către textele biblice. A doua parte are capacitatea de a te plasa în spaţiul şi timpul vizat; se creează acel orizont de aşteptare specific romancierilor. Atenţie la aspectul gramatical care poate trage textul în jos!" (Mirela Gheorghe)
"Proză metaforică, lirică, religioasă. Limbajul epocii - bine utilizat." (Ioan Gh. Tofan)
"Primul fragment - poematic, cum s-a mai spus - în al doilea - multă francheţe şi plasticitate." (Marilena Apostu)
"Al doilea fragment are viaţă, acţiune. Îmi place." (Veronica Păpuşă)
"Nu pare atractiv pentru generaţia tânără." (George Enescu)
"În primul, se mai poate lucra la sintaxă; metaforele şi trimiterile biblice ambiguizează considerabil firul narativ. Al doilea stârneşte curiozitatea datorită planului temporal în care se desfăşoară acţiunea. Dinamismul şi dialogurile mi se par reuşite; creează suspans. Atenţie la timpurile verbale!" (Sabina Penciu)
"Primul fragment: sensibil, religios, metaforic şi rotund. Al doilea pare dintr-un roman poliţist; în nota informativă se vede experienţa; exprimarea este plastică, plină de amuzament şi la obiect." (Ecaterina Păun)
Vineri, 27 august, ora 18,30, la Paris Café, va citi Stela Iorga.
