S-a stins din viaţă poetul Virgil Costiuc (n. 1951, la Oancea, Galaţi), autor al mai multor volume de poezie, din care amintim "Sanatoriul de pe mal", "Tăcerea semnelor", "Cazemate cu ochi", "Caietul animatorului", "Rădăcini", "Pasul fiarei ucise", laureat pentru poezie în 2011 al Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor.
Virgil Costiuc şi-a constituit existenţa poetică şi biografia tumultuoasă pe parcursul peregrinărilor sale, în spaţii diverse şi exotice din Africa până în Asia, acolo unde a lucrat, timp în care s-a cristalizat universul şi sensibilitatea sa literară. Individualitate marcantă, cu o maturitate artistică ce îi conferă o viziune pertinentă, o asumare şi o detaşare necesare actului creator. Ştefania Mincu aprecia cu multă dreptate că "Virgil Costiuc este un poet care investighează, cu mijloace proprii şi cu o cultură asimilată şi nu citată, zbaterile apocaliptice încă vii ale lumii şi ale omului contemporan". Cu har şi tandreţe, cu inocenţă învăluitoare, Virgil Costiuc a scris despre gări, pustiuri, vapoare construite cu nituri, scene de spital, apariţii umane, entităţi fizice, dar şi metafizice, obiecte, vietăţi, fabrici, capace de canalizare etc, reuşind să topească o lume dată, dură, concretă, încheiată cu abilitatea fină a contrastului. Virgil Costiuc a fost o conştiinţă poetică indiscutabilă, un poet neconvenţional, fără artificii şi măşti, direct, participativ, care şi-a preparat firesc, dintr-o continuitate biografică, un univers poetic propriu. L-am definit ca regizor al detaliului marcant. De altfel, în tinereţe, a fost pasionat de domeniu. La Virgil Costiuc, existenţialul amar a fost întotdeauna dublat de o imensă poftă de viaţă. Ne rămâne viaţa poemelor sale, imaginea unui poet autentic, care mai avea multe de spus.
