* (o mie şi una de cărţi) *
Nu bat la poartă. Intru. Tata
diametrează sfânt ograda;
parcă-i Raşhid şi parcă vrea
să vină iar Şeherazada.
Zic săru`mâna. El îmi spune
că foarte rar mă duc pe-acasă.
Întinde mâna. I-o sărut.
Ce mână rece şi frumoasă!
În casă, toate sunt acolo
şi fără vreme, româneşte:
icoane, cărţi…o mie şi-una…
doar sfânta maica mea lipseşte.
Vorbim, tăcem, privim în zare…
ce ochi albaştri are tata!…
Se uită Luna peste garduri:
unde o fi Şeherazada?
