Vinerea trecută au fost citite două povestiri și un fragment de roman, scrise în registre diferite, dar având un numitor comun: Ion Avram. Prima, un dialog cu potențial de nemurire a la Caragiale, are aroma vremurilor noastre amestecată cu izul istoric al neamului: "- Mare chestie, dom’le, democrația asta! Te duci la urne, ai intrat, ai pus ștampila, nu te vede nimeni - și, pac! cade guvernu’. Mare lucru!" (Certificatu’ vorbește). A doua, Oaie de caracter, o parafabulă (poate va intra în DEX acest cuvânt, zămislit din relația semantică a parabolei cu fabula), deși descifrabilă destul de ușor la un moment dat, are în ea zâmbetul șmecher-jucăuș al observatorului firii umane, detașat de propria-i natură. Fragmentul din romanul în pregătire Fluviul de piatră este o revenire la un Ion Avram clasicizat, apelând la lirism, suprarealism și chiar oniric, încântându-și audiența (sau cititorul, după caz) cu un caz de psihanaliză ajuns, nu se știe cum (dar se poate afla din roman), într-o secție de poliție.
"Sunt foarte bine scrise. Fiecare în alt registru și fiecare cu un mesaj și cu o atmosferă obținute dintr-o scriitură bine închegată. Fragmentul din roman e mai spre poezie, mai metaforic, având o simplitate și o frumusețe năucitoare" (Anca Șerban-Gaiu).
"Trei texte unite prin absurdul situației. Simt o notă a dezamăgirii eului din prozator. Fragmentul de roman îl reprezintă. Ce-mi place este antiteza între atemporal și spațiul unde se desfășoară acțiunea - o secție de poliție. Primul text poate fi o schiță dramatică." (Gabriel Gherbăluță).
"Are o ureche foarte bine acordată pentru dialog. Face atmosferă numai din cuvintele puse în gura personajelor. Caracterizările sunt făcute în aceeași manieră, dar poate că personajele sunt puțin cam liniare, iar schimbarea mentalității turmei în Oaie de caracter este prea bruscă. În rest, o proză cu un nivel foarte ridicat" (Cezar Amariei).
"Sala de poliție este foarte bine creionată, ca un cine-verite. Visul se încadrează în suprarealism, conducând la o proză originală, ingenioasă și frumos construită. Cred că oaia neagră, din Oaie de caracter, este un tipar. Un fel de Iisus salvând turma" (Daniela Lăcrămioara Capotă).
"Caragiale la vremea noastră, cu un pic de Eugen Ionescu. Personajele sunt vii, iar Oaie de caracter poate fi privită ca o caracterizare a unui popor. Aștept cu interes romanul (Fluviu de piatră - n.r.)" (Ecaterina Păun).
Vineri, 1 octombrie, de la ora 20,00, cenaclul va fi la Biblioteca "V. A. Urechia", unde vom face exerciții de liniște, noaptea la bibliotecă. Mă rog, vă explică Cezar Amariei despre ce este vorba, în timp ce își lansează cartea de povestiri.
