Exercițiile de liniște au fost propuse de Cezar Amariei, în cartea de povestiri intitulată - cum altfel? - Exerciții de liniște. Cu omul vag ne-a făcut cunoștință Andrei Velea în cel mai proaspăt ieșit de sub tipar volum de poezii al său, intitulat - ați ghicit - Omul vag. Amândoi și-au lansat volumele în aceeași zi, în aceeași clădire, în aceeași sală, în cadrul aceleiași manifestări culturale - "Noaptea în bibliotecă la Galați". Pentru că multe lucruri se întâmplă noaptea, bune și rele. Acesta a fost unul bun.
Carevasăzică, au fost două lansări de carte ca la carte, într-o clădire dedicată scriitorilor, în sala purtând numele Scriitorului: sala Mihai Eminescu. Invitații celor doi au completat decorul, iar moderatorii și prezentatorii - nu neapărat în această ordine: Doru Căstăian, A.G. Secară, Matei Leonard, Marius Grama și eleva Crina Mănăilă - au stârnit în public pofta de a citi povestirile și poeziile celor doi autori. Cronicarul se va rezuma la a spune că și-a întrerupt lectura unei cărți din literatura clasică pentru a citi din scoarță în scoarță aceste două cărți. Mai spune și că nu regretă faptul că a pus-o în așteptare pe cea clasică, ba chiar recomandă citirea în paralel a unei proze pline de umor rafinat, dovedind o maturitate a scrisului care face plăcere și un fin spirit de observație a naturii umane, și o poezie observând același lucru, dar în registru grav, în fapt, un avertisment înfășurat în metafore și imagini atent construite, îngrijorător de adevărate: "Omul vag se închină la creșterile economice și la / tehnologiile de ultimă generație / are zei personali numiți performanță și eficiență / are cantități uriașe, cote de piață, bugete și tot felul de / prognoze economice / și trăiește într-o ghindă tapetată cu fișiere excel și ecrane / tactile."
Coincidență sau nu, oamenii concreți ai lui Cezar nu sunt departe de omul vag al lui Andrei. Au și ei zeii lor, credințele lor, sunt și ei munciți de propriii lor demoni, dar prozatorul preferă să privească toate acestea din alt unghi, tratând cu umor boli incurabile:
"- Moș Chirtău, părinte, de-a murit vreo lună-n urmă, de fusese învățător și avea casa-n deal lângă...
- Da, tanti, știu cine-a fost moș Chirtău, doar eu l-am îngropat, dar nu pricep ce-i cu el. Stai să-mi suflu nasul...
- Păi, de vreo trei zile o chinuie noapte de noapte pe Măriuca, vine peste ea.
- Cum, că-i mort?!
- Da, așa mort, se urcă pe fată și-o ghigosește, și-o...
- Hai, tanti, păi dacă-i mort...
- E mort pe dracu, că-i strigoi!” (Umbre)
Recomand ambele cărți, în orice doză. Fac bine la cultură.
Vineri, 8 octombrie, la Cafe Paris și pe Facebook, după ora 18,30, citește subsemnatul.
