Poeții refac lumea ca și cum ar pune în ordine piesele unui puzzle pe care tot ei le-au decupat. Secretul este să le pui în altă ordine decât erau la început și totuși produsul final să aibă sens. Un sens nou, în care se vede, prinsă ca într-un cub de gheață, realitatea - "Omul cu un singur picior/ visează jumătăți de mere/ despre care a citit într-un poem de Ioanid// așa și-a dat seama că peste mări și țări/ cineva cu o singură mână tânjește după unitate/ în lumea puzzle/ în explozia de fragmente/ cineva cu jumătate de inimă/ se lipește de cineva cu jumătate de creier/ și pășește prin universul/ cu jumătate de noimă" (evadat dintr-un poem de Vișniec). Raluca Faraon face acest lucru într-un mod calculat, cerebral și erudit, cu calmul apelor adânci, invitându-și cititorul să se scufunde în ele pentru a admira un peisaj neaccesibil muritorului de rând - "nu/ nu despre înger am vrut să scriu/ am o ceață groasă în piept/ care îmi taie inima în nopți egale/ așa că m-am ghemuit într-un sunet ascuțit/ care-l desparte pe făt de mamă" (***).
"Comparând, grupajul acesta este o continuare a celui de-al doilea volum al autoarei. Poate că e un pic mai livresc decât mă așteptam, dar nu plictisește. Textele acestea se citesc aproape hipnotic. Poeziile ei reprezintă o serie de evadări. Îmi place și autoironia din unele versuri. E o încercare interesantă și mi s-au confirmat anumite lucruri. Aștept cu interes volumul" (Adi Secară).
"În poezia a doua este o afirmare a poeziei ca alchimie. Ca în genul poeților simboliști, care vedeau în poezie recrearea realității. Există aici și o dicotomie lumină-întuneric, poate chiar din dorința de a ieși din rătăcire, de a descompune realitatea pentru a o recompune cu mijloacele poeziei. Unele poeme mi-au confirmat ceea ce am simțit de la început - refacerea lumii ca pe un puzzle. În același timp se și afirmă eșecul demersului demiurgic. Sunt tușe ale magiei, cu iele și cu fantasme, într-o întrepătrundere de planuri" (Mirela Gheorghe).
"Toate poemele din acest grupaj sunt extraordinare ideatic. Fiecare literă este dătătoare de sens. Starea pe care o construiește e ca un fluid care se strecoară în suflet și se ridică deasupra ideaticului. Personal, mi-a făcut bine acest grupaj. A fost ca o vindecare" (Anca Șerban-Gaiu).
"Ce am observat încă de la bun început a fost partea foarte bine structurată a poemelor Această structură vine cu o notă în plus, în defavoarea părții sensibile. Odată cu structura bine gândită este evidențiată și cultura autoarei, pe care o folosește în mod conștient" (Carmen Neacșu).
Vineri, după ora 18.30, la Paris Cafe (și în direct pe pagina de Facebook), Ioan Gh. Tofan.
