- Ithaca danubiană, I, Florilegium in honorem profesorii Gheorghe Felea septuagenarii contextum, Editura Universitară „Danubius", Galați, 2021
Muza Istoriei se simte bine la Galați: are muzeele sale (atât la Galați, cât și la Tecuci sau în alte localități), are facultatea sa în cadrul Universității ”Dunărea de Jos” Galați, are împătimiții săi, printre ei numărându-se profesorii, studenții, elevii, scriitorii cu astfel de preocupări, bibliotecarii, membri ai unor diverse instituții și asociații, cu activități diverse. Cărți și studii valoroase apar în fiecare an, printre aparițiile din anul 2021 numărându-se și volumul „Ithaca danubiană”, un omagiu adus profesorului și cărturarului Gheorghe Felea, la împlinirea unei frumoase vârste.
Peste treizeci de articole sunt grupate în mai multe capitole: „Un Ulise Danubian”, „Danubius Mirabilis”, „Mesopotamia danubiană”, „Localism creator la Dunărea de Jos”, „Cultura mare a orașelor mici” și „Nasc și la Moldova oameni”. Sumar bogat și divers, contribuții deosebite din punct de vedere științific, multe abordând subiecte inedite sau mai puțin mediatizate. În ansamblu, o lucrare generală bine venită, rod al unei munci susținute, nu de puțin timp, în care editorii nu au precupețit niciun efort pentru ca ansamblul să fie de zile mari, de sărbătoare a spiritului. Unul dintre editori, profesorul și eseistul Gheorghe Lateș, în prefața intitulată HABENT SUA FATA LIBELLI! ne oferă și un istoric al genezei și al apariției cărții:
„Într-adevăr, cărțile își au soarta lor! iar Terentianus Maurus ne avertiza, încă din antichitate: Procaptu lectoris, habent sua fata libelli (Încăpute pe mâna cititorului, cărțile își au soarta lor). Afirmația sa sugerează că, odată scrise, soarta cărților nu depinde numai de conținutul lor sau de personalitatea autorului. Geniul său a intuit, încă din vremurile lui Hadrian, că destinul cărților este generat, mai ales, de complexitatea și modul de funcționare al mașinăriei pe care, astăzi, în teoria comunicării, o numim impersonal, „receptor”. (...) Prefața debutează cu invocarea lui Terentianus Maurus ca o dedicație pentru distinsul profesor Gheorghe Felea, personalitate căreia îi este destinat volumul, el însuși un devorator de aforisme și un profund cunoscător al civilizației romane. Trebuie recunoscut că recursul la antici mai are și un alt substrat: volumul/volumele de față s-a/s-au născut cu greutate, în sensul dificultăților de tot felul și al cantității/calității materialelor reunite în sute de pagini sortite unei eventuale lecturi atente, dar predestinate și unei ipostaze nedorite, frunzărirea fugară. În formă inițială a fost proiectat un volum care să celebreze o vârstă rotundă (împlinirea a 60 de ani) de către profesorul Gh. Felea, numai că timpurile postdecembriste n-au fost favorabile pentru editarea lui. (...) Omul cu merite incomensurabile în demararea proiectului numără de acum șapte decenii de când a văzut lumina zilei și a ținut să marcheze momentul fast printr-un moment de erudiție...”
Cu evident talent literar, Gh. Lateș începe portretul Magistrului, continuat de către Ioan Neacșu, regretatul C-tin Marinescu, Anca Denisa Petrache și Ghiță Nazare. Ioan Neacșu: „Dl Gh. Felea este omul care: a visat diurn să lase urme viabile și adânci în multele dintre căutările, inițiativele, faptele și lucrările sale; a afirmat și și-a menținut un constant statut spiritual aparte în comunitatea colegilor și cadrelor didactice, fondat pe o condiție existențială de „aristocrat” al ideilor formulate cu rafinament lingvistic orientat spre exegeză aleasă, a omenescului conștient de misiunea sa civică. (...) Dl Gh. Felea este profesionistul care își stăpânește bine emoționalitatea în fața ostentației, refuzând publicitatea cu orice preț, mândru însă că apropiații sau colegii îl caută și pleacă îmbogățiți cu o soluție, chiar dacă uneori retorică sau cu o glumă plină de umor.
Totodată, dl Gh. Felea stăpânește regulile discrete ale diplomației, ale relațiilor interumane, pătruns fiind de „conștiința celui ce știe cine este” și „ce este”. (...)”
Anca Denisa Petrache: „Când ajungi să cunoști omul din spatele personajului, realizezi că statutul de bibliopat nu-l definește decât în planul aparenței. Este cu totul alta relația sa cu cartea. Ceva indicibil, generat de undeva din sfera existențialului. Ar putea fi întru sau dintru carte, ar putea fi pentru sau de lângă carte. Toate aceste ipostazieri ontice în relația sa cu cartea mi se par însă fragmentare și, implicit, injuste. După îndelungate căutări și potriviri lingvistice, pe principiul asociativ om de cuvânt, om de condiție etc., am găsit că cea mai apropiată de adevăr ar fi sintagma om de carte. Înglobează toate celelalte ipostaze și relevă o existență legată indisolubil de cartea ca spațiu al rosturilor lumii.”
Profesorul Gh. Nazare, un bun prieten al lui Gh. Felea: „Deși ajuns la vârsta senectuții, profesorul Gh. Felea are proiecte îndrăznețe și un program editorial destul de dens. Dintre proiectele sale, se disting Enciclopedia Dunării, în cadrul unui proiect transfrontalier al Institutului Dunării, Enciclopedia Galaților, o valoroasă inițiativă personală, Istoria Ministerului Educației dintru începuturi până astăzi, cu două volume, Vol. I, Evoluție instituțională, Vol. II, Miniștrii educației, o Istorie a învățământului particular din România, un volum dedicat Istoriei pluralismului educațional și alternativelor educaționale din România, o Istorie a învățământului gălățean, Odiseea existenței etc.”
Așadar, în prima parte a cărții avem „caracterizarea” personalității omului fără de care nu s-ar fi „născut” acest volum; dar și alte personalități devin „frați de carte”, articole întregi vizând parlamentarii gălățeni de la sfârșitul secolului al XIX-lea (de Ramona Elena Livan), Ștefan Rugină scriind despre profesorul Ștefan Corodeanu, ctitor al învățământului tecucean, Gheorghe N. Vasilache despre „Tudor Pamfile, un folclorist și etnolog de talie națională”, Viorel Coman despre Nicăpetre, Costică Neagu despre Simion Mehedinţi şi „cărţile” sale „didactice”, Dan Râpă despre Petru Caraman... Tot la această „categorie” ar intra exercițiile de admirație ale lui Vasile Ghica pentru cei 17 academicieni tecuceni sau de analiză ale lui Ionel Necula pentru… filosofii ori intelectualii cu astfel de preocupări, eseistice sau nu, din Galați.
Alte articole și studii sunt, printre altele, „Contribuţii la dezvoltarea gândirii pedagogice în zona Dunării de Jos” (semnat de Andrei Barna, Simona Marin), „Cartea Dunării” (Ion Munteanu), „De la legendogeneză la legendosferă” (Gheorghe Lateș), „Un moment dramatic din viața orașului: „Istorie di patimă a Gălaților, let 1769 noem[vrie] 29” (Cătălin Enică), „Aspectul general al orașului Galați în relatările călătorilor străini din perioada regulamentară” (Constantin Ardeleanu), „Ţinutul Dunărea de Jos (1938-1940). Consideraţii generale” (Arthur Viorel Tuluș), „O panoramă a literaturii din Basarabia” (Tudor Praxiu), „Începuturile Moldovlahiei” (Gheorghe Gherghe).
