Iosif Roca ne-a citit un text plin de iubire, la propriu. Observația, care îi aparține poetului Gabriel Gherbăluță, l-a făcut pe cronicar să verifice de câte ori s-a folosit cuvântul iubire: în total, de 31 de ori (dintre care 15 sunt sub forma "iubirea"). În acest context, titlul textului - Iubirea - a părut mai mult decât firesc.
Aflat între eseu și o posibilă introducere a unui roman în care tema iubirii să fie dezbătută din mai multe puncte de vedere, textul mi-a părut a fi mai degrabă un succint rezumat al unei istorii a omenirii, o istorie privită prin filtrul dezamăgirii. Tonul pare unul resemnat și se simte un fel de pace mâhnită, aproape ca o renunțare, deși finalul redă speranța: "Aşa apare Omul-Interes care nu are alt Dumnezeu decât pe el, o clonă a celor care l-au condamnat la moarte pe cel care a făcut cunoscută Iubirea din sânul Creatorului. Nimic nou. Ca şi atunci, şi acum, Omul-Interes a uitat/omis/a dat deoparte, cu ştiinţă, ceea ce nu i-a convenit - Iubirea nu cade niciodată. Aşadar: Omule - ai grijă cum iubeşti, caută-ţi Ișa necontenit, este rostul tău. Ea va simţi adierea aripilor tale, căutându-te la rându-i şi se va alipi natural de tine. Şi-așa - iubeşte şi fă ce vrei!"
Chiar dacă nu reiese clar intenția autorului în ceea ce privește demersul literar, am remarcat izul de basm al scriiturii. Textul sprijină această afirmație și prin eroul-Dumnezeu care își dă Sieși trei încercări de a mântui lumea: potopul, scrisoarea (metaforic vorbind) de dragoste către om și darul suprem - pe însuși Fiul.
"Pare a fi o parafrază biblică, dar ideile nu se coagulează în jurul unei idei centrale, iar uneori nu există o coeziune stilistică. Trimiterile la Biblie sunt clare, dar aș fi vrut să aud mai mult vocea autorului, să simt firea și temperamentul său" (Stela Iorga).
”O povestire-parabolă moralizatoare a unor secvențe biblice ce vizează IUBIREA ca dar/har divin, dar și iubirea ca un concept filozofic speculant și speculat de potențialii lumii pentru slujirea propriilor interese/năravuri. Tenta moralizatoare se conturează tocmai din conflictualitatea/discrepanța dintre cele două percepții ale noțiunii de iubire: IUBIREA - dar/har divin și iubirea - concept filozofic profan. Se apropie, totuși, prea mult de forma textului biblic, riscând acuze de pastișă” (Ion Avram).
”Textul are ca temă iubirea văzută din perspectivă biblică. Mi se pare că e mai mult o predică și nu văd valența literară a ei. Se apropie mai mult de un text de specialitate. Poate că și tonul e un pic cam rece pentru un text cu o asemenea temă” (Gabriel Gherbăluță).
Vineri, 18 februarie, de la ora 19.00, pe pagina noastră de Facebook, citeşte Nona Tatiana Ciofu.
