Cenaclul „Noduri şi Semne”: Metafora care pictează

Cenaclul „Noduri şi Semne”: Metafora care pictează
Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Dacă s-ar inventa un aparat care să materializeze felul în care percepem viața în tot felul de obiecte care să ne decoreze casele, unii ar avea pereții tapetați cu bani, alții cu pungi de semințe, unii cu partituri de simfonii, alții cu chitare electrice, unii cu motoare de sute de cai putere, alții cu biciclete, iar Marilena Apostu cu picturi abstracte, surprinzătoare prin puterea lor de sugestie și prin claritatea execuției. Pentru că poemele cu care a venit la cenaclu vinerea trecută sunt remarcabile mai ales prin senzația de cascadă de metafore pe care o dau.

Departe de a fi obositoare – după umila părere a cronicarului – metaforele din poemele inedite (așa cum și-a intitulat grupajul) spun povești profunde, încriptate atât cât să facă plăcere cititorului inițiat. Deși unele necesită mai mult de o citire (așa cum se întâmplă des în poezia modernă), versurile poetei au în ele calitatea aceea de poezie autentică pe care o simți și dacă nu ești un profesionist al cuvântului: ”Mă voi duce acolo să aștept / umblă cerșetori / să le dau sfaturi în nopțile geroase / cum să găsească femeia cu lacrimi de aur / trotuarele devin neîncăpătoare / așteptând cuvinte înșirate până la os.”

În universul poetic al Marilenei Apostu, cuvintele primesc binecuvântarea de a forma imagini, iar imaginile pot naște fapte: ”Lăsați cuvintele să vină la mine! / lăsați ferestrele să nască fapte”. Generozitate îmbinată cu sensibilitate și talent.

”Scrie cu gândurile inimii, ca o terapie. Multe metafore prin care se exteriorizează. Unele poeme au mai multe planuri, cu un mesaj puternic. O felicit pentru asemenea realizări” (Iosif Roca).

”Marilena Apostu are o naturalețe remarcabilă, o trăire autentică, iar uneori aceste trăiri au o acuitate până la delir. Expresiile inedite și remarcabile plus predilecția pentru personificare și figurativ încarcă poezia cu sensuri. Trece ușor de la nostalgie la duritate, de la regret la speranță. Se simte talentul și poate fi numită, fără greș, o poetă” (Ion Avram).

”Sunt poezii cu sufletul la gură. Există o anumită intensitate care mă face să spun asta. Există provocări la fiecare vers, ca și cum ar scormoni în suflet. Este o poezie completă, nu doar cu trăiri” (Carmen Neacșu).

”O poezie modernistă, impresionantă, de un ceremonial formalist” (Leonard Matei).

”E un amestec de clasic și postmodernism. Tonul este cel al tragediei, al femeii contemporane. Fractalismul caracterizează aceste creații în sensul că ele abundă de imagini colate. Toate aceste flash-uri conțin o puternică notă autobiografică. E o topire a prezentului în trecut” (Gabriel Gherbăluță).

Azi, de la ora 18,00, la Casa Armatei, citește Carmen Neacșu.

Citit 441 ori Ultima modificare Vineri, 06 Mai 2022 02:48

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.