Membrii cenaclului au fost invitați vinerea trecută la o lansare de carte care a avut loc în generosul spațiu din grădina Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, partener în organizarea evenimentului patronat de către Biblioteca Județeană ”V.A. Urechia” Galați. A fost vorba (sau au fost vorbele) despre „Căderea în lumină”, a treia carte de poezie a doamnei Ana Tunaru, carte de maturitate lirică, de o sensibilitate aparte, după cum a subliniat părintele Eugen Drăgoi, care a fost primul care a vorbit despre poemele autoarei, despre „primăvara care poate fi în orice toamnă”. De altfel, moderatorul întâlnirii, scriitorul și criticul literar Adi-george Secară, în această ordine de idei a remarcat că prima zi de căldură autentică a anului a venit cu această carte, nu întâmplător fiind lansată la umbra unuia dintre arborii-monument ai Grădinii Muzeului: La pagina 83 a cărții Anei Tunaru, există o ipoteză, poemul „Copacul care am fost”: „Știu sigur/ că în altă viață/ am fost copac;/ cu ramurile despletite/ în văzduh,/ atinse de dor/ de zbor,/ cu rădăcini adânci/ în pământ,/ ca să-mi rămână zborul/ doar în vis/ și-n gând.// Setea de lumină/ neostoită,/ aproape vegetală,/ mi-au dat-o frunzele,/ fremătând din nervuri/ la întâlnirea cu soarele.// Puterea de-a-nflori/ o am/ de la copacul/ care-am fost/ (și mai sunt uneori)/ crescut în mine,/ doldora de flori.” (...) Scrie Ana Tunaru că „un fel de plantă” este omul! Și aceasta ne aduce aminte de Pascal și a sa trestie gânditoare! Și este un fir de iubire de înțelepciune în textele Anei Tunaru, un fir de Ariadnă care ne duce către „Miezul Bucuriei” (în linii mari este o carte a Bucuriei, a unui nou fel de a învăța omul „să zboare” și să se bucure de aceasta!), către Marele Dar pe care Divinitatea l-a făcut oamenilor: „Ține-mi, Doamne, fructele pe ram,/ Bobul plin pe toți ciorchinii viei,/ Dăltuiește-mi chipul în Lumina Ta,/ Sufletul - în miezul bucuriei!” Au mai vorbit despre carte, despre poeme (și re-citând/ citind), ori despre Omul Ana Tunaru profesorul Vasile Leonte, Katia Nanu, Maria Stanciu, Maria Bălan, care i-a dus aminte doamnei Ana Tunaru de marea sa dragoste din tinerețe, Nichita Stănescu, Alina Mohorea, părintele Paul Dumitrașc, micuțul nepot Tomas (care a gângurit, intrând în dialog cu moderatorul). Au existat și două momente muzicale susținute de Elena Boldeanu – Seminarul Teologic ”Sf. Andrei” Galați (îndrumător, prof. Dan-Eugen Drăgoi), cu adevărat înălțătoare, care au provocat oamenii să afirme că este o Voce despre care cu siguranță se va mai auzi! Așa cum cu siguranță se va mai auzi și se va mai citi și poezia Anei Tunaru!
Astăzi, la ora 18,30, la Casa Armatei, va citi proză Iosif Roca.
