Multă estetică literară pe o realitate cruntă

Multă estetică literară pe o realitate cruntă
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* A treia întâlnire a CSI din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos *

A treia întâlnire a Centrului de Studii Interdisciplinare din cadrul Arhiepiscopiei Dunării de Jos a abordat o temă de maximă actualitatea: „Societate şi creştinism - între realitatea înconjurătoare şi estetica literară”.

Altfel spus s-a pornit dezbaterea de la tema cărţii unui scriitor englez C.S. Lewis, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”. Tema a fost adusă în atenţie, deloc întâmplător, de  domnişoara lector dr. Cătălina Neculai, de la Universitatea Coventry - Marea Britanie.

Oarecum surprinşi de tematica amintitei cărţi - care reflectă din nefericire conduita multor semeni - participanţii au înţeles că demersul domnişoarei Cătălina Neculai a fost cel de a ne atrage atenţia că un anumit context, anumite ispite ale vieţii ne pot duce în prăpastie şi ne pot determina să facem pact cu cel rău, în detrimentul aproapelui, al Celuilalt.

Fiindcă autorul - credincios (protestant) în copilărie, îl abandonează pe Dumnezeu în contextul pierderii mamei sale - ne dezvăluie episoade (cu iz autobiografic) despre o anumită înverşunare împotriva lui Dumnezeu şi a unor semeni. Demers care la capătul vieţii s-a concretizat prin simpla şi frumoasa înţelegerea că Dumnezeu ne dă libertatea să alegem drumul către rai sau către iad.

Dincolo de subiectul cărţii (care este şi nu prea...), interesant a fost planul de dezbatere al Cătălinei Neculai, care a precizat că autorul amintitei cărţi nu a iubit „stilul evanghelic din vest şi că pentru a ilustra anumite situaţii C.S. Lewis face apel la figurile de stil literare”.

Cum Evanghelia este nu numai literă, este şi Duh Sfânt, nu ne rămâne decât să apreciem talentul acestei tinere gălăţene - lector la amintita Universitate din Marea Britanie, renumită pentru preocupările faţă de disciplinele ştiinţifice - de a pune probleme cititorilor, participanţilor.

În consecinţă, cei prezenţi au analizat această carte în care abundă stilul narativ şi epistolar şi au dezbătut anumite aspecte fără să  judece, deşi „ce a alb pentru Sfredelin, pentru noi e negru…”

E firesc ca în marea confuzie şi manipulare în care trăim, în abundenţa de epitete şi metafore care maschează o realitate cruntă, Cineva să ne călăuzească spre cele bune, spre Dumnezeu, în ideea de a nu deveni şi noi precum cele două personaje (diavolul mare şi cel mic!) ale cărţii: „Sfredelin” şi „Amărel”. Sugestive numele, nu?!...

„Este cel rău un sfătuitor al nostru de zi cu zi?” Cum cartea a fost catalogată „drept romanul devenirii creştine”, s-a pus întrebarea dacă „poate constitui experienţa lui C.S. Lewis un model de convertire la creştinism?”. Asta în cazul fericit în care ateu sau păgân fiind, ajungi precum Apostolul Pavel să constaţi că Hristos trăieşte în sufletul tău, iar persoana aceea fără Dumnezeu a murit demult în tine.

Cum trebuie să acţionăm faţă de ispitele acestei lumi? „Fără precizarea contextului, nici un cuvânt, nicio o informaţie, nici un text nu spune foarte multe”, observa Înalt Prea Sfinţitul Casian al Dunării de Jos.

„Diavolul s-a născut pentru chestiuni esenţiale împotriva lui Dumnezeu, iar cea mai mare ispită a lumii noastre este să-i negi existenţa. Desigur, nu trebuie nici să vezi mâna diavolului în tot ce ţi se întâmplă rău, fiindcă de multe ori ceea ce facem şi ceea ce ne face este rezultatul liberei noastre alegeri...”.

„Cel rău este o identitate, pentru că este duh, iar despre lupta cu duhurile rele avem atâtea relatări şi vindecări miraculoase în Sfânta Scriptură, Cel care are rolul de vindecător, de Tămăduitor fiind Mântuitorul nostru Iisus Hristos”.

În contextul întâlnirii, arhiereul nostru a recomandat - în paralel  cu „modelul C.S. Lewis” - drumul convertirii la Ortodoxie a renumitului teolog francez Olivier Clement.

Dar, dincolo de estetica literară, cu accente ironico-grobiene şi care acoperă o realitate adeseori crâncenă, a fost apreciată oportunitatea dezbateri, în ideea că astfel înţelegem mai bine care este atitudinea firească a unui creştin în societate, în comunitate, aceea de a fi fiu al lui Dumnezeu şi nu duşmanul Tatălui nostru Ceresc.

Citit 796 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.