Un personaj public al zilelor noastre, e vorba de arhicunoscutul Silviu Prigoană, deputat, a anunţat deunăzi că are în lucru un proiect de lege prin care cere ca „salariile” clericilor să nu mai fie susţinute de la bugetul ţării”! Ba chiar, anunţa cu emfază acest ales al poporului, că în aceste vremuri de criză, aceasta ar fi o soluţie de eficientizare a bugetului ţării!
Nu ne miră atitudinea domnului Prigoană, dar nici nu ne sperie. Ba nici nu ne surprinde, dacă avem în vedere că vine de la un „ateu militant”, cum se declară chiar domnia sa.
Ateul e cel fără Dumnezeu care - potrivit stilului cunoscut - de cele mai multe ori iese în evidenţă supărându-se pe Dumnezeu şi cerând, potrivit cazului nostru, ca slujitorii altarelor să fie umiliţi.
Dacă deputatul ar fi fost o simplă persoană, poate am fi trecut cu vederea atitudinea sa. Însă, grav şi nedemn de statutul deputatului Prigoană este faptul că aţâţă o ţară întreagă de pe poziţia pe care o are, aceea de ales al poporului în unul din cele mai importante foruri ale ţării - Camera Deputaţilor.
De plâns este că domnul Prigoană, pe lângă faptul că nu are puţină decenţă pentru propria persoană, nu are respect nici pentru poporul care l-a mandatat să-i apere interesele, care popor este creştin în proporţie de 99 la sută şi care este ataşat de Dumnezeu, mai ales în aceste vremuri de criză, fie că e ortodox, catolic sau protestant.
Ne-ar fi surprins în mod real dacă acest deputat ar fi venit cu o propunere de proiect prin care să reducă alocaţiile bugetare ale parlamentarilor, de exemplu, la nivelul „marilor salarii” pe care le primeşte clerul din bugetul statului. Fie şi la nivelul unui salariu de profesor.
Pentru că una e să „parlamentezi” pe o alocaţie bugetară de 3.000 - 4.000 de euro pe lună - aceasta este venitul minim al unui parlamentar, cel maxim atingând cifra de 8.000 de euro pe lună, potrivit unei statistici din martie 2010 - şi cu totul alta este să-ţi închipui că alocaţiile bugetare, simbolice, ale clerului ar rezolva mare lucru la sărăcia ţării.
Credem că ar fi mult „mai eficient”, inclusiv pentru bugetul ţării, puţin sacrificiu şi din partea aleşilor noştri, decât dorinţa de a suprima şi aerul unor importante categorii socio-profesionale, precum cea a preoţilor.
Că tot suntem în perimetrul... materialismului, să-i explicăm domnului Prigoană ce înseamnă „salariile clerului”. Nimic altceva decât modesta sumă de 65 la sută din salariul de referinţă al unui profesor debutant, adică 550 lei din 951 lei pe lună, în cazul parohiilor de categoria întâi.
Parohiile de categoria a doua au o alocaţie bugetară de 80 la sută, acestea regăsindu-se în special în mediu sătesc, unde enoriaşii sunt foarte săraci.
Dar, din această sumă bugetară, clerul nu mai rămâne cu mare lucru, pentru că, în această privinţă şi preoţii sunt egali în drepturi cu oricare cetăţean. Şi fireşte sunt plătitori de impozit, de CAS, de şomaj şi contribuţii la pensii...
Nu exagerăm dacă vă spunem că adeseori am văzut preoţii care vin cu bani de la parohie - din bănuţul văduvei şi al săracului dat pe vreo lumânare sau vreo carte bisericească - pentru a-şi plăti dările la stat.
Deputatul nostru se îmbată cu apă rece închipuindu-şi că suspendarea „marilor” salarii ale acestei categorii profesionale - din start discriminată în privinţa salariului - ar umple găurile de la buget.
Nu domnule, aţi lăsa integral acest segment în seama enoriaşilor, care sunt cetăţenii pe care domnia voastră îi reprezentaţi. Biserica înseamnă adunarea creştinilor.
Lipsa de realism a domnului Prigoană este calificată de un comunicat al Patriarhiei Ortodoxe Române „abuzivă, nedreaptă, chiar neconstituţională”.
Adăugăm că această atitudine e o dovadă clară a lipsei de respect faţă de necăjiţii acestei ţări - mai bogaţi sau mai puţin bogaţi material - dar cu drag de Dumnezeu şi care susţin, în mare parte activităţile duhovniceşti, fie că sunt ortodocşi, catolici sau protestanţi.
Şi dincolo de această atitudine păguboasă la imaginea alesului nostru, credem că „egalitatea în drepturi”, aşa cum proclamă Constituţia României, ar trebui să fie mai vizibilă, de vreme ce din start legea salarizării clerului este discriminatorie.
Şi asta în timp ce Articolul 16, aliniatul 1 din legea fundamentală a României proclamă - în conformitate cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - că Statul ne „asigură că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări”.
Şi numai despre „egalitate” nu e vorba când din start porneşti cu asigurarea unui salariu pentru clerici de 65 la sută din salariul profesorilor - şi aceasta altă categorie umilită, la fel ca şi cea a preoţilor. Pe când o egalitate în această privinţă şi cu aleşii noştri?...
Biserica înseamnă adunarea credincioşilor
Biserica nu e o instituţie, ci este în viziunea Sfinţilor Părinţi adunarea credincioşilor şi a slujitorilor, în Duhul lui Hristos, după modelul unităţii şi comuniunii Prea Sfintei Treimi. Fără Dumnezeu „nimeni nu poate să ridice nici măcar un zid de piatră şi var, dacă este impiedicat sau alungat, ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Dar apostolii au întemeiat Biserici în toate părţile lumii, în timp ce erau loviţi, legaţi, prigoniţi, alungaţi, împrăştiaţi, biciuiţi, jefuiţi, arşi, înecaţi împreună cu ucenicii lor.
Iar ei n-au construit cu pietre, ci cu simţămintele sufletelor, lucru cu mult mai anevoios decât zidirea cu pietre...”
Foto: Arhiva ADJ
