La sediul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității "Dunărea de Jos" a avut loc o nouă ediție a Hard Book Café, invitat fiind Octavian D. Țâcu, conferențiar universitar, doctor în istorie și cercetător științific coordonator la Institutul de Istorie de la Universitatea de Stat din Republica Moldova.
O personalitate cu o viață din care s-ar face cu ușurință un film (a practicat boxul şi a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta, 1996), Octavian D. Țâcu și-a prezentat cea mai nouă carte („Rusia și separatismul transnistrean în Republica Moldova. Implicări geopolitice, militare și energetice”), nu înainte de a aminti despre volumul de debut, carte de referință, după care istoricii vorbesc în termenii de „înainte de” și „după”, „Homo Moldovanus Sovietic: Teorii și practici de construcție identitară în R(A)SSM (1924-1989)”, cât și despre „O istorie ilustrată a românilor de la est de Prut (1791-prezent)”. Printre altele, în cele două ore ale discursului, a precizat că, dacă la „Moldovanus…” a lucrat 12 ani, la „Rusia și separatismul…” travaliul a fost doar de două luni (după ce a ieșit din politică), simțind, într-un fel, că este posibilă agravarea „bolii moldovenismului sovietic”, de fapt o inginerie identitară a unei ideologii diabolice, continuatoare a eternului, se pare, divide et impera!
Doctor, dar nu medic, nu putea să nu observe și „sindromul oportunismelor” din viața politică și economică a unora din republica de peste Prut. A subliniat faptul că deportările au fost mult mai numeroase de-a lungul timpului, teroarea contribuind la dezvoltarea numărului de români… românofobi, români „mândri” că au aparținut unui imperiu, atingând problema ideologiilor de tip secol XIX (de care nu suferă doar rușii), importanța curriculei și a manualelor în învățământul ucrainean, fără de care probabil rezistența ar fi fost alta, s-a mai vorbit despre „sclavagism energetic”, „mesajul tunurilor rusești” (care, în 24 februarie 2022 s-au auzit în Moldova vecină, dar și la Botoșani!), despre diplomația rusă care… nu mai există în sens clasic, despre rolul „diabolic” al lui Mircea Snegur ș.a.
Într-un fel, cu aceeași privire a lui Paul Newman din filmul „Cineva acolo sus mă iubește” (viața boxerului Rocky Graziano), Octavian D. Țâcu ne-a adus aminte că acolo, Sus, într-adevăr, cineva ne mai și iubește, în final vorbind și despre Nicolae Simatoc (despre care a și scris o carte, alta!), un fotbalist basarabean despre care se spune că ar fi fost mai bun decât Hagi sau Dobrin, primul român care a jucat la FC Barcelona şi Inter Milano.
Una dintre concluziile profesorului George Enache, inițiator al Hard Book Café, a fost că autorul se încadrează în definiția dată de Alexandru Zub istoricului adevărat: „scrie și face istorie în același timp!”
