Pentru un teatru (aproape) total

Pentru un teatru (aproape) total
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Mini-festivalul de prezentare a primelor trei spectacole produse sub egida "Proiect 9. Teatru Românesc Contemporan - Showcase, Ediția I" a debutat cu o conferință susținută de prof. univ. dr. Miruna Runcan, pe tema: "Teatru românesc contemporan. Teatru popular contemporan", urmată de o discuție liberă între artiști, cronicari și regizori, despre ce înseamnă cu adevărat un spectacol bun, care sunt ingredientele care îi asigură succesul, dar și despre diferența dintre artă și meșteșug.

Conferința a început cu niște întrebări retorice despre rostul teatrului în general, despre teatrul lui Shakespeare, Molière și chiar Verdi, dacă aceștia s-au gândit sau nu să facă teatru popular sau de artă, concluzia fiind trasă, definitiv, după ce a fost numai sugerată la prânz, după spectacolul de seară, "O repetiție moldovenească", atunci când, la conferința moderată de mereu șarmantul Mihai Brezeanu, Miruna Runcan "a șters" delimitările. Firul roșu al discuției a fost punctat chiar și în montarea propriu-zisă a lui Cristian Ban, unde actorii au improvizat "strigând", la un moment dat, și ei, pe scenă, despre teatrul popular și despre cel de artă… Oameni de teatru total, absolut, organizatorii au dovedit că ajung să-și aranjeze aproape totul dramaturgic, concluzia lui Adi Iclenzan, după discuțiile dintre orele 12:00 și 15:00, fiind, glumind evident, că "nu a înțeles nimic!". Același regizor a făcut prezentarea doamnei Miruna Runcan: "Nu știu dacă mai știu pe cineva care să iubească mai mult teatrul!"

La urma urmelor, evenimentul a fost, în ansamblu, despre această dragoste de teatru, despre importanța Frumosului (Miruna Runcan a relatat cazul unui copil de șase ani, întrebat după o reprezentație dacă a înțeles despre ce a fost vorba, la care răspunsul a fost "Nu pot spune, dar a fost frumos!"), pariul echipei lui Florin Toma fiind acela (și) de a "educa publicul" non-conformist, prin "joc", investind publicul cu puteri sporite, educația estetică fiind destul de importantă, dar deseori neglijată. Directorul a subliniat că, probabil, numai 10% din potențialul public se va îndrepta spre magia teatrului, dar trebuie totul făcut pentru ca acești spectatori să se păstreze și să se formeze continuu. Gălățenii sunt oarecum privilegiați să fie invitații unui experiment de acest gen (mă refer la întregul proiect care se va întinde de-a lungul a trei ani), debutându-se chiar cu începuturile teatrului românesc, o piesă surprinzător de avant la lettre pirandelliană, textul lui Costache Caragiali, în regia lui Cristian Ban (care i-a accentuat pirandellismul!).

Citit 637 ori Ultima modificare Joi, 30 Martie 2023 13:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.