*„Arată ca dracu’ jumulit de Dumnezeu” * Regula de aur a şuşanelei: unii sunt anunţaţi pe afişe, alţii vin * Gusturile nu se discută, dar se pot educa * Dacă (mai) ai cu cine... *
Dintre toate instituţiile susţinute financiar din banii noştri, teatrele gălăţene au fost singurele cu adevărat afectate de măreaţa restructurare impusă de Guvern. Nu-i şedinţă a Consiliului Local lăsată de la Dumnezeu ca artiştilor şi conducerilor teatrelor gălăţene să nu li se reproşeze de către aleşii PDL că nu fac profit, că nici măcar nu îşi câştigă existenţa de pe urma vânzării biletelor.
Cine câştigă de pe urma acestor măsuri? Şuşa! Adică acele spectacole de mâna a treia, ţinute cu artişti şi pseudo-artişti adunaţi de pe unde se poate şi care reuşesc să adune săli pline.
Şi, ca o dovadă că nu mint, iată povestea celui mai recent spectacol pe care l-am văzut alături de alte sute de turişti la Teatrul de Vară din Mamaia.
O epavă artistică
Stela Popescu, Maria Ciobanu, Rică Răducanu, Nelu Ploieşteanu, Ciro de Luca (reprezentant al României la Eurovision 2007!), Bordo, Annes, Rada de la Chişinău - iată o distribuţie de spectacol care te-ar putea convinge să scoţi 10 lei pentru un bilet de spectacol la care copiii au intrarea gratuită. Şi să treci cu vederea prezenţe maneliste gen Jean de la Craiova, Romică Ţociu şi Cornel Palade.
Sala Teatrului de Vară din Mamaia a fost arhiplină. Dar de îndată ce au trecut pragul instituţiei de cultură (!), spectatorii au avut un şoc. Epavă e un termen blând pentru ce a mai rămas din Teatrul de Vară.
„Aici am prezentat Festivalul Mamaia că de-aia se şi numea aşa! Acum teatrul arată ca dracu’... jumulit de Dumnezeu”, l-a descris cu râsu-plânsu în glas Stela Popescu.
Nu mă leg de scaunele ruginite şi jegoase. O scenă goală, cum au făcut-o constructorii, cu două reflectoare, şi alea slabe, de studio foto, patru boxe date la maxim, să-ţi zornăie celulele şi un microfon.
Două bucăţele de mocheţică împuţite şi în jur, pereţii goi ca bolnavi de pelagră, cu varul scorojit, murdar şi mucegăit. Nimic să-i acopere, nici măcar o fâşie de pânză! Intrarea în culise baricadată cu panouri ca vai de ele. În acest decor de groază a început show-ul.
Ghici cine vine?
Publicul, 50 la sută manelişti, restul, public obişnuit, s-a bucurat de spectacolul care a durat de pe la 21,50 până după 1 noaptea. Aplauze prelungi a primit Maria Ciobanu pentru play-back, dar şi trupa Bordo care s-a încăpăţânat să cânte live, şi Ciro de Luca, artist care a falsat de m-au durut urechile.
N-au venit Ploieşteanu, nici Ţociu, nici Palade, nici Jean de la Craiova - capete de afiş. Dar ne-am trezit cu Minodora (!) şi cu Vali Vijelie (?). A mai fost şi un manelist pe care până şi cocalarii l-au huiduit elegant, trimiţându-l acasă.
Rică Răducanu a povestit emoţionat amintiri din copilărie şi tinereţe şi în ciuda momentului extrem de lung a primit aplauze. La fel şi Stela Popescu, deşi momentul ei a fost alcătuit din bancuri cam vechi şi cuplete cunoscute.
Fetele de la Bordo au apelat la o metodă sigură de a ajunge la inima spectatorilor: au invitat copiii pe scenă să danseze. Părinţii au fost mai mult decât fericiţi să-şi pozeze pruncii dansând alături de vedete!
Basarabeanca Rada, cu un repertoriu desprins din filmul lui Loteanu „Şatra” a beneficiat de corpul de balet al publicului: un grup de romi autentici a jucat cu foc pe scenă spre deliciul spectatorilor.
Indiferent de prestaţia mai slabă sau mai bună, niciun artist indiferent de categorie nu a fost tratat altfel decât cu respect. Să fie şi acesta măcar un semn bun că publicul gustă încă plăcerea spectacolului. Şi că gusturile îi pot fi educate. Dacă mai are cine s-o facă!
