- Ana Maria Negară, care sunt rădăcinile pământești ale sculptorului robust pe care îl purtați în trupul acesta firav?
- Sunt născută în Brăila, fapt care mă face să mă simt mândră, pentru că, sufletește, aparțin acestui oraș, patronat de energia pe care o degajă Dunărea. Mă simt un copil al Dunării, care m-a călăuzit și m-a inspirat încă din copilărie. Lângă Dunăre mi-am trăit bucuriile și tristețile, iar multe din sculpturile mele sunt inspirate din mișcarea apei, din frumusețea valurilor, din frumusețe reflexiilor apei, a ritmurilor valurilor sau a spiralelor formate de curenții capricioasei Dunări. Fascinația sculpturilor monumentale a pornit tot de lângă Dunăre, de la fântâna cinetică și pescărușii lui Constantin Lucaci de pe faleză, de la ”Tatăl și fiul” și ”Păsările de foc” ale lui George Apostu, de la ”Oglinda Soarelui” a lui Mihai Istudor și de la ”Nudul” lui Constantin Baraschi. Tot în anii adolescenței, am plecat singură la Galați, pentru că auzisem că pe Faleza Dunării se află un superb Muzeu de sculptură contemporană în aer liber, iar părinții mei nu aveau timp pentru așa ceva. De altfel, nici cu dorința mea de a deveni sculptor nu erau de acord. Așa am descoperit, total fascinată, operele sculptorilor Ingo Glass, Aurel Vlad, Bella Crișan, Gheorghe Turcu, Elöd Kocsis, Silviu Catargiu, Nicolae Șaptefraţi, Vasilica Marinescu-Kasnovski, Constantin Popovici, Alexandru Marchiș, Ernest Kaznovski sau Dan Covătaru, care mai târziu mi-a fost îndrumător la teza de doctorat. Încăpățânarea mea vine și de la bunicii mei, dar adevărata sursă a energiei mele este iubirea pentru Dumnezeu și pentru artă, iubirea pentru sculptură, frumos și iubirea pentru Iubire.
- Cine sunt mentorii care v-au îndrumat pașii spre arta plastică?
- În timpul școlii gimnaziale, am practicat atletismul, dar datorită fraților mei, care pe vremea aceea cochetau cu pictura, prin clasa a IV-a am început să frecventez cercurile de desen și icoană pe sticlă de la școala "I.L. Caragiale" Brăila, unde îl aveam ca profesor pe artistul plastic Marius Teodorescu. Mai târziu, am decis să urmez Liceul de Arte ”Hariclea Darclée” din Brăila, la sculptură, unde l-am avut ca mentor pe Ioan Cătălin Batîr, proaspăt absolvent al Universității de Arte ”George Enescu” din Iași, în ultima generație a maestrului Dumitru Căileanu, cel care, la rândul său, a fost unul dintre discipolii marelui sculptor Ion Irimescu. După absolvirea liceului, am urmat pregătirea universitară la Iași, unde i-am avut ca profesori pe sculptorii Ilie Bostan, Mihai Vereștiuc și Dan Covătaru, cel care m-a îndemnat și încurajat să urmez studiile doctorale.
- Care a fost prima lucrare care v-a deschis poarta succesului?
- A fost o sculptură din lemn de nuc, un ”Icar”, realizată în timpul liceului, în clasa a X-a, sub îndrumarea și cu materialele și uneltele profesorului Cătălin Batîr. Sculptura a fost expusă în galeria de artă a UAP Brăila, la una dintre edițiile concursului Modern-Art, în anul 2000, unde am obținut Premiul II. Câțiva ani mai târziu, prima sculptură monumentală a fost realizată din lemn de stejar, într-o tabără de creație de la Poiana Pinului - Buzău, un loc încărcat de foarte multă creativitate, cultură și emoție, un muzeu în aer liber unic în Europa, ca și cel de la Galați - Tabăra de sculptură „Măgura”.
- Realizați lucrări de artă abstractă, dar și arta figurativă vă vine mănușă. Mă raportez la bustul ziaristului Radu Macovei (1943-2020), care are o asemănare izbitoare cu realitatea! Ce etape urmați, de vă ies toate foarte bine?
- Se spune că sculptorii care aleg ca mediu de exprimare materialele dure, cum ar fi piatra și lemnul sau alte materiale care necesită a fi cioplite sunt mai puțin atrași de arta figurativă, care cere un anumit tip de atenție și de abordare a detaliilor însă, pentru mine, ambele sfere sunt la fel de importante și le practic în egală măsură. Eu cred că arta figurativă, în esență, este extraordinară și este un teritoriu inepuizabil pentru artiști, în special pentru sculptori. Dar și arta abstractă, atunci când este inspirată și corect realizată devine la fel de figurativă. Pentru a reuși o apropiere de modelul în cauză este necesară o documentație intensă, trebuie contemplate și însușite gesturile, carisma, expresia, mimica feței, portul, obiceiurile, trebuie ca artistul să intre în pielea celui ce urmează să fie dăltuit în piatră... Timp de aproape șase luni am contemplat, schițat, compus și recompus, după fotografiile primite, figura și personalitatea marelui jurnalist Radu Macovei, pentru a putea înțelege și stabili ceea ce trebuie să transmită portretul. Mi-am dorit ca bustul ziaristului și omului de cultură Radu Macovei să exprime bucuria vieții trăite frumos, cu pasiune pentru vocația lui de slujitor și apostol al cuvântului, un spirit carismatic, romantic și rebel, consecvent și sever, dar mereu pregătit să spargă o stare tensionată cu o glumă...
- Este un raport invers proporțional între statura fizică a Anei Maria Negară și robustețea lucrărilor. Cum se dă lupta între formă și fond?
- De la lut la metal sau piatră este o distanță foarte mare și este nevoie de o serie de etape care trebuie să fie urmate, dar în primul rând este necesară o înțelegere aparte a comportamentului materialului, în funcție de proiectul ales. Este vitală și crearea unei relații între artist și materie, astfel încât lutul, lemnul, metalul sau piatra să se lase modelate și însuflețite. Orice material este viu și energia, sentimentele și gândurile sculptorului se vor reflecta în creațiile sale. Prima dragoste, să îi supunem așa, a fost lemnul, a cărui căldură mă încântă. Admir culoarea diferitelor esențe de lemn, structurile care puteau fi date din daltă sau patină și mai ales mirosul lemnului atunci când îl sculptam. Singurul lui neajuns este efemeritatea, față de marmură sau bronz. În facultate am descoperit piatra, un material pe cât de frumos, pe atât de capricios și greu de modelat, un material care - la fel ca și lemnul - este viu, dar care cere de la sculptor tot: energie, timp, atenție, blândețe și iubire. Materia în dialog cu modelatorul răspunde pe măsura pasiunii și a bunei energii (sau nu!), pe care sculptorul o transmite.
- În care dintre cele două vă regăsiți mai mult?
- Eu practic o abordare transdisciplinară a sculpturii, în care încerc să aduc laolaltă elemente din artă, știință, filozofie și teologie. De aceea consider că ambele tipuri de artă sunt la fel de profunde, frumoase, încărcate de sens și semnificație. În această logică, nu există artă abstractă pentru că totul este inteligibil, cât timp privitorul interacționează și este încântat de o sculptură, indiferent ce reprezintă ea.
- Într-o operă de artă - sculptura - cât este materie, cât e matematică și cât este inspirație?
- Nu putem ști niciodată cu exactitate în ce proporții se armonizează cele trei. Ideea este cea mai importantă, dar fără matematică, geometrie în spațiu și măsurători precise, realizarea oricărei sculpturi este imposibilă, iar fără inspirație, ideea sculpturii în sine nu poate exista.
- În creațiile dumneavoastră domină lumina, iar simbolistica semnelor folosite are rădăcini adânci, folosind un limbaj universal. Ce simbolizează arta Anei Maria Negară?
- În absolut toate sculpturile realizate am folosit semne și simboluri ancestrale, universal valabile în marile culturi. În ciclurile de sculpturi ”Începutul Lumii”, ”The Universe” sau ”Spirala transcendentală”, paternul este spirala, simbol prezent în toate tradițiile și culturile lumii, simbol al continuității sau chiar al infinitului, ca poartă între cer și pământ, scară spre Cer sau portal către alte lumi sau către alte niveluri de realitate. Un alt simbol universal pe care l-am repetat în câteva din proiectele mele ca armatură a sculpturii este ”Floarea Vieții”, cu reprezentări de peste 6.000 de ani și al cărui nucleu este alcătuit din intersecția a șapte cercuri egale, distribuite pe colțurile și centrul unui hexagon, ca la fagurele albinelor. Simbolul Florii Vieții se poate regăsi ca structură compozițională a sculpturilor cu titlul ”Human Evolution” sau ”Hora Unirii”.
- Ce îi trebuie unui artist care dialoghează cu piatra ca să intre în memoria comunității pentru care lucrează?
- Este necesară o înțelegere a rostului artei, de iubire manifestată prin creație, de cultură, curaj, perseverență și răbdare. În cazul unui artist care vizează o dezvoltare internațională, este nevoie de o capacitate crescută de a te adapta oricărei situații întâlnite, o înțelegere a complexității interacțiunii cu ceilalți oameni și cu noi înșine și, bineînțeles, un dram de nebunie și de inspirație de Sus.
Carte de vizită
Născută pe 9 august 1984, la Brăila, Ana Maria Negară este iremediabil îndrăgostită de... piatră! A urmat Liceul "Haricleea Darclee" din Brăila, specializarea Sculptură, promoția 1999-2003, apoi a urcat în Capitala Culturii, la Iași, unde a urmat cursurile Facultății de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, promoţia 2004-2008, din cadrul Universităţii de Arte "George Enescu". A finalizat un master (2008-2010) și un doctorat (2014), la Facultatea de Arte Plastice, Decorative și Design din Iași. În 2011, a obținut o bursă la Murcia (Spania). În 2010, a devenit membru al Uniunii Artiștilor Profesioniști din România, fiind prezentă la nenumărate expoziții personale și de grup. Sculpturile sale de for public sunt risipite în toate colțurile lumii: Brăila, Iași, București, Ploiești, Tg. Jiu, Deva, Craiova, SUA, Israel, Italia, Egipt, Oman, Arabia Saudită. A fost premiată în mai multe rânduri. A publicat articole de specialitate în reviste naționale și internaționale.
