„Sărbătorile tradiţionale de iarnă din sudul Moldovei. Datini și obiceiuri din judeţul Galaţi”
Pictorul și etnograful Eugen Holban a plecat în Împărăţia Tatălui Ceresc în dimineaţa zilei de 25 noiembrie 2020, după o grea suferinţă, care l-a ţinut imobilizat la pat aproape cinci ani. Din 1967, când a venit în Galaţi împreună cu soţia sa, pictoriţa Angela Tomaselli, ca proaspăt absolvenţi ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, fiind încadraţi ca muzeografi la Muzeul de Artă Românească Modernă și Contemporană (azi, Muzeul de Artă Vizuală), el a început o amplă muncă de cercetare și studiere a artei populare și etnografiei din judeţul Galaţi, determinat mai ales de faptul că, pe harta etnografică a ţării, meleagurile noastre erau marcate cu o pată albă, fiind considerate sărace sub acest aspect. La scurt timp, a părăsit muzeul și s-a transferat la Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare și a Mișcării Artistice de Masă, instituţie unde avea mai multe posibilităţi de realizare a scopului urmărit. A cutreierat satele ani în șir, a umblat din casă în casă, a discutat cu sătenii, le-a cunoscut sufletul, creaţia materială și spirituală, a descoperit ţesături și obiecte de o rară frumuseţe. Un prim mare succes avea să fie publicarea în 1974, împreună cu soţia sa, a albumului „Arta populară din judeţul Galaţi”, care, la acea vreme, a constituit o adevărată revelaţie, un document care a schimbat total părerea celor mai reputaţi specialiști din domeniu despre zona etnoculturală a Moldovei de Sud. Foarte multe ţesături (covoare, levicere, prosoape, feţe de pernă etc.) descoperite în satele Ţepu, Corod, Gohor, Matca, Cerţești, Cudalbi, Bălăbănești, Cavadinești, Corni etc., la propunerea sa, au fost achiziţionate și au intrat în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie.
În 1978, cu acestea, într-o clădire din strada Domnească nr. 77, Eugen Holban a deschis o secţie ce trebuia să constituie nucleul unui viitor Muzeu de Artă Populară și Etnografie al Judeţului Galaţi. Iniţiativă salutată cu căldură de vestiţi cercetători știinţifici în domeniu, precum Paul Petrescu, Romulus Vulcănescu, Tancred Bănăţeanu și Ion Ghinoiu de la București, de Vasile Adăscăliţei, Ion H. Ciubotaru și Lucia Cireș de la Iași, de poeta Ana Blandiana, dar care nu a fost pe placul unor activiști locali ai P.C.R., care, în incultura lor, considerau exponatele „niște cârpe, niște zdrenţe”, ce nu aveau ce căuta într-un muzeu, drept pentru care au și desfiinţat secţia.
Eugen Holban nu s-a descurajat, și-a continuat cercetările cu aceeași fervoare. Alături de textile, l-au interesat ceramica, arhitectura exterioară și interioară a locuinţelor, uneltele folosite în industria casnică și muncile agricole, stupăritul, datinile și obiceiurile, ritualurile practicate în diferite împrejurări, gastronomia, semantica unor denumiri și cuvinte ieșite din uz etc. Pe baza cercetărilor și studiilor sale a fost reconstituit costumul naţional specific zonei noastre, așa-numitul „costum cu catrinţă”, provenit din comuna Cerţești, dar a cărui existenţă îndepărtată a fost semnalată și-n comunele Suceveni și Șendreni. De asemenea, după 1990, etnologul și-a adus contribuţia la elaborarea documentaţiei privind înfiinţarea și organizarea Muzeului Satului „Petru Caraman” de la Pădurea Gârboavele. A scris și a publicat sute de studii și articole în publicaţiile „Viaţa liberă”, „Datini și sinteze”, „Mioriţa”, „Școala gălăţeană”, „Akademia”, „Călăuza ortodoxă”, „Danubius”, „Dunărea de Jos”, „Buletin cultural”, „Danubius Universitas”, „Antares”, ”Porto-Franco”, „Axis Libri”, „Buletinul Fundaţiei Urechia Galaţi”, „Anuarul știinţific al Bibliotecii
«V. A. Urechia» Galaţi” etc.
Deși a scris mult cât a trăit, din varii motive, nu a reușit să-și strângă aceste studii și articole în cărţi. Iată că, la doi ani de la plecarea sa în călătoria fără întoarcere, soţia sa, pictoriţa Angela Tomaselli, și fiul, Alexandru Holban-Tomaselli, i-au editat, la sfârșitul anului 2022, la o tipografie din Râmnicu Vâlcea, un prim volum din scrierile sale cu caracter etnografic, intitulat „Sărbătorile tradiţionale de iarnă din sudul Moldovei. Datini și obiceiuri din judeţul Galaţi” (prefaţa aparţine jurnalistei Maria Stanciu).
De format 25 x 21 cm, volumul conţine 126 pagini, iar materia epică este împărţită în capitolele: Sărbătorile de iarnă – Obiceiuri tradiţionale; Lăsata secului; Datini de Sfântul Andrei (Noaptea lupului, Arheologie și istorie, Tăciunii de prăsilă, Profilaxie magică, Sunatul nucilor, Mâncăruri cu funcţie profilactică, Turta lupului, Practici privind priveghiul și/sau păzitul usturoiului, Noaptea Sfântului Andrei și Noaptea lupului, Usturoiul, Păzitul usturoiului, Privegherea din noaptea Sfântului Andrei); Datini de Sfântul Nicolae (Cetele de flăcăi. Alegerea cămărașului și a colocarului, Alegerea zarafului, Mocanii, oiţele și mieii din satul Ireasca); Obiceiuri tradiţionale de Crăciun şi Anul Nou (Turtele – scutecele Mântuitorului, Colindele și colindatul – Moș Ajunul și Neaţalușul); Referinţe biografice și bibliografice.
Fotografiile făcute cu prilejul deplasărilor în teren de Eugen Holban, înfăţișând aspecte ale datinilor și obiceiurilor practicate de locuitorii satelor din judeţul Galaţi, multe la număr, cu care este ilustrată cartea, sunt mărturii documentare cu o valoare inestimabilă (Mocanii din Brăhășești, „Urșii” și Jocul ursului din satul Ciorăști, comuna Priponești, Copii la colindat în satul Rădești, Mocănași din Cudalbi, Jienii din Smulţi și din Coasta Lupei, Capre din Slobozia, Pechea și Cudalbi, Plugul mare din Cudalbi, „Judecata satului” din Gohor etc.). De asemenea, foarte preţioase sunt reproducerile după covoarele salvate de etnograf de la pieire, astăzi aflate în colecţia Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi.
Cartea este o lucrare vie, conţine informaţii de maximă importanţă despre datinile și obiceiurile întâlnite la locuitorii din satele judeţului Galaţi, prezentate cu rigoarea cercetătorului într-o frumoasă limbă românească, unele dispărute, altele continuate și-n zilele noastre. Păcat că ea a apărut într-un tiraj foarte restrâns și nu a fost publicată sub egida unei edituri, neavând astfel descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României și ISBN. Având în vedere unicitatea și valoarea ei, credem că Centrul Cultural „Dunărea de Jos” ar trebui să o reia și prin editura sa să o tipărească într-un tiraj care să facă posibilă ajungerea ei în căminele culturale, casele de cultură, bibliotecile și școlile din judeţ. Din informaţiile noastre știm că pictoriţa Angela Tomaselli a expediat cartea și domnului Costel Fotea, președintele Consiliului Judeţean Galaţi, însoţită de o scrisoare prin care solicită tipărirea cărţii sub egida unei edituri. Cei care l-am cunoscut pe Eugen Holban și-i preţuim opera lăsată ca moștenire așteptăm ca acest eveniment să se întâmple neîntârziat, mai ales că familia pictorului și etnologului mai are și alte volume pregătite pentru tipar, printre care „Arhitectura ţărănească din judeţul Galaţi”. Munca lui Eugen Holban a fost aici pe pământ într-adevăr jertfelnică, iar rodul ei trebuie să fie cunoscut de cei prezenţi și de cei care vor urma!
