Simon Ajarescu are aura unui locuitor eminamente poetic al acestei urbe. Spun aură pentru că știu că trăia retras și s-a autodefinit sfânt spre sfârșitul vieții, chiar punea la îndoială evidența dispariției lui fizice.
Însă, Saint-Simon Ajarescu pare a fi, mai degrabă, "un Prinț din Levant", decât un sfânt cu revelațiile mistice ale lui Rumi, care în obsesia sa de a scrijeli cuvântul până la ascuțime estetico-transcendentă, "croindu-și cu greu prin hățișuri cărarea", avertizat fiind că se îndepărtează de realitatea vânatului mic, inocent, ajunge să piardă legătura cu imediatul umanizant, fiind strivit în imponderabilitățile cuneiforme ale egoului său creator. Dar să ascultăm ce spune poetul Iulian Grigoriu - a cărui memorie efectivă și afectivă se divulgă astfel: "Când spun că Simon Ajarescu este un poet de substanţă, am în vedere două dimensiuni ale poeziei sale: cuvântul şi trăirea.
S-ar mai putea adăuga un tip aparte de rezonanţă estetică inconfundabilă şi recognoscibilă. Travaliul la nivelul morfologiei cuvântului, al semnificaţiei, al ideii este dublat de o percepţie particulară a lumii în care poetul ocupă un loc de coincidentia oppositorum, conştiinţa lumii şi retragere, izolare, damnare.
Debutul cu "Biopoeme" (1969, Editura Tineretului), unul dintre cele mai importante ale anilor ‘70, anunţa un artifex mundi având ca profesiune de credinţă elevaţia scriiturii până la formula ei vie, incantatorie. "Metaîntâmplări" (1990, Editura Porto-Franco), titlu fulminant, cu valenţe metafizice paradoxale, lansează conceptul poetic de angajament existenţial "cu speranţă limitată". Un alt volum reprezentativ pentru lirica ajaresciană este "Eminescu vs Eminescu sau presimţirea atitudinii" (2000, Editura pentru literatură și artă “Geneze”), un monodialog cu condiţia poetului, cu propria conştiinţă.
Cu atitudine literară, valori bine întemeiate, propensiune mistică, maestru poetic, Simon Ajarescu este cel mai important poet al locului, emblematic pentru Galaţi prin faptul că nu a fost recunoscut ca atare, trăind modest, împotriva timpurilor, murind sărac şi cu manuscrisele pierdute. Ar merita o ediţie a celor mai frumoase poezii, până la editarea acestei antologii spaţiul dunărean va consemna un gol de neiertat.
Vineri, 28 aprilie, la sediul "Vieții libere", a avut loc o seară de reculegere în memoria lui Iulian Mardar.
