- de la Nichita Stănescu la Iulian Mardar -
Seară de reculegere - Iulian Mardar. Cu lacrimi pe obraji, toți cei prezenți - soția lui Iulian, copiii, rude, colegi de cenaclu și de universitate, prieteni - tensionați, încă, de șocul înmormântării de cu o zi înainte, au ascultat și au povestit despre întâmplări, evenimente, obișnuințe, pasiuni și multe altele care țin de viața unui om energic și activ, inteligent și responsabil, pasionat de literatură, cititor harnic și scriitor talentat, un umorist cerebral la care raționalul se completează firesc cu absurdul, mai cu seamă în cartea sa apărută de curând la Editura EIKON - ”Uimitorul Jack - Jack A. Wesome”, care-l recomandă ca făcând parte din familia marilor umoriști ai literaturii lumii - Roman Gary/Emile Ajar (”Ai toată viața înainte”), Ilf și Petrov (”Vițelul de aur” și ”Douăsprezece scaune”) sau Jaroslav Hašek (”Peripețiile bravului soldat Švejk”).
S-a râs cu lacrimi în ochii tuturor celor prezenți, ascultându-se capitole din ”Uimitorul Jack” - difuzate într-o emisiune la radiovocativ în lectura lui Gabriel Gherbăluță, a cărui voce ne amintește invariabil de inconfundabilul Florian Pittiș sau la unele pasaje selectate chiar de autor pentru seara de lansare a cărții, pe care fiul său, Radu Mardar, ni le-a citit râzând și lăcrimând deopotrivă cu noi, cei ce ascultam.
Exemplu din cap. II, în care Jack primește un sfat bun:
”La momentul dispariției lui Mike, Jack avea 13 ani. Vesel din fire, plânse două luni întregi plus o săptămână din luna următoare după fratele său dispărut. Acum, la aproape 14 ani, încă mai avea speranțe că, într-o zi, Mike va intra în camera lui și-i va arunca o găleată cu apă în cap, cum făcea de obicei. Era gluma lor favorită. Uneori arunca doar apa.”
Exemplu din cap. IV, în care se întâmplă lucruri importante:
”- Fato, nu știi să bați la ușă? Înțeleg că nu ai niciun pic de talent muzical, dar bună creștere știu că ți-am dat.
Din ochii căprui absolut banal începură a curge lacrimile care îi umpluseră cu un minut înainte. De obicei drăguță, chiar frumușică, acum fața îi era schimonosită în încercarea de a nu izbucni într-un plâns cu hohote. Semăna cu un bulldog gata să strănute. Pentru a depăși momentul și a detensiona situația, Jack nu făcu absolut nimic. Domnul Harris trase adânc aer în piept, pe care apoi îl eliberă cu zgomot, ca și cum ar fi fost o roată care se desumflă rapid.”
Seara s-a încheiat cu promisiunea că-l vom păstra pe Iulian Mardar în inimile noastre și-l vom omagia după cuviință, respectându-i dorința de a sluji în continuare Cenaclul ”Noduri și Semne” care, așa cum menționează pe una din primele pagini ale cărții sale, i-a fost "sprijin și inspirație".
Să-i fie îngerii aproape!
Vineri, 5 mai, la ora 18,30, la sediul ”Vieții libere”, citește Daniela Lăcrămioara Capotă.
