Aș vrea s-avem/ aceeași umbră/ să fim atât de aproape/ încât să-ți faci cuib/ în sufletul meu/ atât de aproape/ încât să-ți pot auzi gândurile/ da, aș vrea s-avem/ aceeași umbră. (Aceeași umbră)
După cum se vede și în poemul de mai sus, Adrian Talabă a trecut de la forma clasică a poeziei, întâlnită în cartea sa de debut – Întrebări fără răspuns, apoi, un strop de dragoste – la forma, așa-zisă, modernă, unde versul este liber, neconstrâns de rimă sau măsură ci, doar, uneori, cu un anumit ritm interior sau muzicalitate – și, tocmai de aceea, i se mai spune și poezie cu vers alb.
De data aceasta, Adrian Talabă ne-a citit opt poeme care, după cum ne-a spus, vor face parte din următoarea sa carte, cu titlul Îngeri pe suflet - care va fi tot o combinație între poeme și grafică, și tot în colaborare cu Doina Talabă care ne-a mărturisit că trăirile din aceste poeme par a fi ”mai greu de prins cu penelul.”
Trebuie spus că toți cei prezenți au observat că renunțarea la corsetul formei clasice îl avantajează, lăsându-I mai multă libertate în a-și exprima lirismul trăirilor/ sentimentelor și încărcătura filonului meditativ/ filozofic.
”Titlul este surprinzător; merge pe o linie elegiacă - trimiterea directă la dragostea pentru mama sau pentru femeia apropiată/ iubită din viața sa dându-i o notă de nostalgie aparte. În Zeița mea are un lirism descriptiv remarcabil: țineai mâinile/ ridicate spre cer/ încât din curcubeu/ tu ți-ai făcut brățară/ iar norul ce-a coborât/ s-a așezat pe fruntea ta/ ca o coroană/ iarba pe care o calci/ e un covor de rouă/ iubirea ta/ îmi descrețește fruntea/ privirea ta îmi mângâie obrazul.” (Gabriel Gherbăluță)
”Are în aceste poezii, parcă, o întâlnire cu lirica din Ultima scrisoare a lui Gabriel García Márquez în care, deși e proză, găsim un lirism special, de incontestabilă valoare. Poemul Aceeași umbră mi se pare cel mai reușit. Are multe tablouri lirice care pot fi prinse, nu numai grafic, dar și muzical. Are imagini frumoase și exprimări care, deși succinte, sunt cuprinzătoare. Iată: De undeva de sus/ de foarte de sus/ îngerul meu/ mă privește/ are grijă de mine/ mă păzește de cele rele/ îmi arată calea/ pe care s-o urmez/ îngerul meu ești tu, mamă!/ aș face din imaginea ta/ o icoană. (Îngerul meu)” (Ecaterina Păun)
Ne cerem scuze, și pe această cale, că Dorian Stoilescu, care fusese programat să citească, nu a putut ajunge din motive ”de avion” și, totodată, îi mulțumim lui Adrian Talabă care ne-a salvat frumos seara!
Astăzi, la sediul cotidianului Viața liberă, la ora 18,30 –va citi Dorian Stoilescu.
