”Eu nu vin dinafară, vin numai din timpul meu simetric și egal cu mine, cobor din adolescența plină de lilieci, amputată de surâsul lui Uriah Heep și din litera cărților, mai târziu coaja de ou în care m-am închis tăcută; exist dintr-o promisiune neonorată și din viața unui om, a mea deloc, cheie cu care am ieșit din Țara oglinzilor strâmbe; m-am pus sinucigaș la tombolă, și acum țin minte!, cu tot elanul tinereții mele sperând că numărul acela va ieși câștigător și i-am văzut cum ejaculau pe creier și pe cuvinte; am murit îndrăgostindu-mă de o umbră chinezească, ieșind pe poarta spitalului vită marcată cu fierul încins; m-am îmbătat ani de zile cu apă chioară, trezindu-mă eroic și mahmur în fiecare dimineață la 4,45 să văd aceiași oameni îmbrăcați în blană de șoarece; astăzi, în anul de grație…, eu, legumă neumilită de Istoria căreia îi aparțin - o târfă de lux făcută cadou rareori neamului, cred numai în Cel vândut o singură dată și în Nordul din pupile." (Încetul cu încetul, Nordul)
Stela Iorga ne-a readus în actualitate texte/ poeme din cartea sa "Miza pe 13 bis", premiată la Concursul "Porni Luceafărul" în 1998. Comentariile însoțite de aplauze au fost pe măsura cărții/ poemelor.
”Texte fabuloase. Procedeul dialog în monolog este reușit. O carte care ar trebui reeditată.” (Gabriel Gherbăluță)
”Deși publicate mai demult, par mai realizate decât cele din prezent. Monotonia de care s-a vorbit slujește textul, având, parcă, mai degrabă, rolul de a incita, decât de a trena lucrurile.” (Andrei Velea)
”A fost o bucurie să redescopăr aceste texte în care am recunoscut stilul frust, filonul liric, dar și filologul Stela Iorga; se vede că are curaj și un je-m`en-fichisme de bun augur; nu are nicio reținere în scris; îmi place acest vulcanism al scrierilor sale de început, care, cu timpul, pare că s-a mai temperat, fără a-i știrbi din valoare.” (Anca Gaiu)
”Un maraton de secvențialitate a cotidianului - prezentând aspecte de viață în care se întâlnesc durul cu liniștitul, alienatul cu raționalul, onestul cu lipsitul de scrupule etc.” (Silvia Curelaru)
”Un erudism care ne trece prin literatură, cinematografie, pictură etc. și care folosește, în loc de punct, tristețea sau un cuvânt care trimite la tristețe; o lectură pentru cineva trecut prin bibliotecă.” (Daniela Lăcrămioara Capotă)
”Starea creată poate fi asemănată cu un foc mocnit pe care, din când în când, mai arunci câte un vreasc pentru a întreține arderea.” (Ioan Gh. Tofan)
”O recunosc pe Stela Iorga - același stil incitant, concentrat; mi-a amintit de filmul «Zbor deasupra unui cuib de cuci».” (Adrian Talabă)
”Texte foarte concentrate în care - chiar și acolo unde furia se mai diminuează - rămâne o atitudine permanent rebelă; are și o noblețe ascunsă; stilul este acela devorat pe vremuri de revistele literare.” (Ecaterina Păun)
”Texte rupte, parcă, din carnea ei, din viața ei - cu toate trăirile, toată cunoașterea, toată lupta de a-și găsi un loc în lume.” (Carmen Neacșu)
Astăzi, 10 noiembrie, de la ora 18,00, la sediul "Vieții libere", va citi Silvia Curelaru.
