Descoperind că "poezia și viața sunt simple accidente" și bântuit de "omul negru din balconul poeților ratați", Gabriel Gherbăluță (G.G.) ne-a prezentat un grupaj de poeme - ușor retorice - scrise/ înscrise în spiritul poezului său - un soi de daimon al lui Nichita/ Socrate, adaptat la propriul resort liric/ intim și evidențiat printr-o teoretizare/ explicitare care, după unele păreri, îi afectează, pe ici, pe colo, tensiunea și rafinamentul textelor.
meseria poetului nu e scrisul, ci moartea/ sau și moartea/ din ambele nu intri și nu ieși/ doar ești acolo în ele// ajungi să trăiești pe litere/ între pereții săpați în lutul poemului/ bați la ușa cuvântului cu teama clipei când trebuie/ să te ridici și să strigi ”urrraaa!” îți va deschide sau nu?// nu e îmblânzirea cuvântului/ nici supunerea lui/ e o conviețuire în contra timp/ o arătare cu degetul către un ego/ cu un infinit de măști (despre identități paralele)
”Are o continuitate cu publicațiile anterioare; trăirile, vocea poetului sunt atât de puternice, încât, parcă, ar concura cu el însuși.” (Iosif Roca)
”O poezie cuprinzătoare în care trăiește mult și exprimă și mai mult, se caută pe sine survolându-și propria viață.” (Ecaterina Păun)
”Are teme interesante, are fluiditate; unele poeme sunt frumoase și bine realizate, dar are și zone cu o oarecare retorică și cu spuse comune ce-i detensionează poemele. Îi trebuie mai mult rafinament.” (Stela Iorga)
”Are un abecedar propriu al poeziei; versurile: sunt pătratul ce nu se lasă înscris în cercul/ din care nimeni nu vrea să mai iasă reprezintă definiția poezului său, a inadaptatului sau chiar a supraviețuitorului.” (Daniela Lăcrămioara Capotă)
”Are o curgere verbală fascinantă, cu o încărcătură emotivă remarcabilă care vine din profunzimea stărilor aflate la granița dintre depresiv și optimism.” (Silvia Curelaru)
”Unele texte se completează între ele, integrându-se într-un alt poem - mai complet, mai mare.” (Carmen Neacșu)
”G.G. nu intră și nu iese din poezie, pentru că este chiar în mijlocul ei - de parcă respiră, bea, mănâncă, moare întru poezie care, la el, pare a fi un prezent continuu. Nu sunt decât ce vezi în spatele cuvântului (scrie el) - iată, ce smerenie față de cuvânt! Totodată, la G.G., poezia înseamnă spectacol, reinventare, conviețuire, teamă, o căutare continuă - toate, într-o atmosferă bine conturată și tensionată. Ca observație: să nu fie prea explicativ, pentru că detensionează; cred că, un pic de ambiguitate ar face bine textului.” (Anca Gaiu)
Astăzi, 24 noiembrie, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Ion Avram.
