CUVINTELE MELE (despre retorica fântânii cu gura în jos)

CUVINTELE MELE (despre retorica fântânii cu gura în jos)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Motto:

"iar câinele, prieten bun cu luna,/ ham! ham! păzeşte fluierul de os -

tot mai bătrân, ion sapă întruna/ fântâni adânci, cu gurile în jos"

                                                                             (Iolanda Cremene)

(!) cuvintele mele pe cine regretă

când lumea dansează în raiuri precare

şi-şi scrie iubirea măruntă cu cretă

pe ziduri, pe zgomot, pe ape murdare (?)

(!) pe cine înalţă cuvintele mele

când lumea petrece în iaduri şi-şi strigă

copiii să urle, să scuipe la stele,

să-şi târâie dorul prin beznă şi frică (?)

(!) pe cine coboară aceste cuvinte

din susul, din josul, din lungul, din latul

acestui Nimic poreclit Înainte

şi zis Înapoi, printre care Păcatul

e rege şi sclav peste Tot... când, aseară,

o lume îmi calcă pe suflet şi, mâine,

îmi sfarmă descântecul scris din vioară

şi ultimul ham!... de la ultimul câine (?)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 4095 ori Ultima modificare Vineri, 01 Decembrie 2023 20:41

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.