- Mihaela Radu, "Începuturi", Galați, 2023
Alegând să debuteze în regie proprie, fără editură, doar cu inevitabilul ISBN, Mihaela Radu se însoțește la începutul drumului literar (care pare să recupereze niște manuscrise vechi, poate chiar din adolescență, marcată de o grea pierdere) cu două citate: unul din Descartes ("Dar ce sunt prin urmare? Un lucru ce cugetă. Ce este acesta? Unul ce se îndoiește, înțelege, afirmă, neagă, voiește, nu voiește, totdeodată imaginează și simte"), ca motto general, și unul din Pascal, pe coperta a IV-a: "Omul este așa de mare, încât măreția lui reiese și din aceea că el se știe nenorocit."
Citește și Mici istorii literare (și nu numai). Cărți ale gălățenilor
Așadar, aproape tehnic, sunt premisele unei abordări lirico-filosofice, cu o resuscitare a unui simbolism deloc aproximativ. Dintre versuri rezultă o poveste de viață, dacă nu chiar mai multe povești, simbolic este (și) faptul că ultimul cuvânt al cărții este "mulțumesc", iar primul text (tot al cărții) este intitulat… "aproape de final", cert fiind că poeta reușește să scrie/ rostească mai mult decât un cuvânt, ținta aceasta fiind inițial, "copilul" revenind, din când în când, finalul unui poem fiind exemplar în acest sens, cu toate sublinierile autoarei: "eram doar un copil care n-avea nimic, eram un copil pierdut./ eram doar un copil care murise, care-și dorea ce a avut./ sunt doar un copil bolnav, mereu cu stilou-n mâna dreaptă,/ un copil care din începuturi spre neființă se îndreaptă." (p.43)
Din acest raport al începutului care poate fi orice ființă și neantul, parcă ar gânguri un nihilism deloc comod, unde angoasele au o horă a ielelor demnă de un thriller sau un horror: "cimitirele sunt așa sumbre,/ merg spre el, sunt oprită de umbre./ se agață de mine,/ vreau să ajung la tine/ (...) nu sunt doar eu, sunt cu umbre./ mi-au lăsat pe suflet timbre./ timbre, tu le zici însemnări,/ orice faptă are urmări./(...)/ frica o simt până în vertebre,/ nu pot să mișc unul din membre./ acum am puls accelerat,/ umbra tocmai m-a-mbrățișat./ m-am trezit, a fost încă un coșmar./ și-acesta mi-a lăsat un gust amar,/ a fost creat un tipar -/ să am iar și iar coșmar" (tiparul, pp.29-30)
Desigur, sunt aproape 150 de pagini de căutare de poezie, sunt trei părți, "neființă", "distinctiv" și "ființă", ce ne provoacă să ne gândim: Ființă sau Poezie? Ori Ființă-Poezie? Cherchez la… La poésie!
Tot pe coperta IV mai este scris: "(...) pagini vii dintre coperte moarte, pagini pline de gânduri negre, cuvintele unui copil speriat de voci și de șoapte." Căutați copilul și poate îl veți salva. O cheie? Să observați cum este scris cuvântul… Moarte!
