* Un deal de flori la mormântul lui Adrian Păunescu * Crizanteme fără număr pentru actorul Gheorghe Dinică * Altar tricolor de flori şi candele aprinse pentru Mihai Eminescu * Nichita Stănescu, la umbra troiţei maramureşene * „Mai şedi puţin” la Mormântul Poemă al Iuliei Hasdeu * Cu ce ar fi mai prejos Cimitirul Bellu decât confratele Père Lachaise ? *
De mică am învăţat că morţii trăiesc în amintirea celor vii. Dacă e adevărat, înseamnă că Gheorghe Dinică, Ion Dolănescu, Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Florian Pittiş, George Pruteanu, Ioan Luchian Mihalea ori Amza Pellea, ale căror morminte sunt acoperite în fiecare zi de flori proaspete, sunt la fel de vii în conştiinţa noastră pe cât au fost şi în timpul vieţii.
Vă invităm alături de noi într-o incursiune în Cimitirul Bellu, declarat Pantheon al României.
Nimic straniu
O plimbare pe aleile străjuite de monumente sepulcrale, dăltuite în marmură albă sau neagră scumpă, de dantelării de fier forjat şi crucile albe pe care se sprijină nemurirea ar putea fi privită cu suspiciune. Ce să cauţi în cimitir?
Ei bine, dacă Père Lachaise ori Cimitirul Vesel de la Săpânţa sunt considerate obiective turistice, atunci Cimitirul Bellu nu este cu nimic mai prejos. Dimpotrivă!
Şi la câţi oameni am întâlnit plimbându-se într-o zi de weekend pe aleile vechiului cimitir, atunci pot spune cu siguranţă că nu sunt singura tulburată sufleteşte de acest veritabil Pantheon al României, care în 2009 a împlinit 150 de ani.
Dealul de flori
Un deal imens de flori, mai înalt decât un stat de om, străjuieşte Aleea Mihai Eminescu; i se adaugă zilnic flori proaspete, iar în stânga arde un rug de lumânări şi candele: e pelerinaj nesfârşit la mormântul poetului Adrian Păunescu (FOTO 1).
La căpătâi (FOTO 2) stau aliniaţi, de la stânga la dreapta, ca într-o Istorie a Literaturii Române: Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, George Coşbuc, George Călinescu, Zaharia Stancu.
De-a dreapta, în flancul al doilea veghează bustul lui Marin Preda, Eugen Barbu şi, de sub o cruce maramureşană, Nichita Stănescu. Peste drum, o lespede cu semnătura lui Nicolae Labiş e dăltuită pentru eternitate la fel ca şi chipul cioplit în marmură albă, al lui Liviu Rebreanu.
Legat cu panglică tricoloră, mormântul lui Eminescu e plin de flori proaspete şi de lumânări arzânde. Te simţi copleşit la gândul că în acest pământ pe care îndrăzneşti să-l calci odihnesc aceşti Oameni!
Şi noi cu cine-am mai rămas?
În drumul spre Aleea Artiştilor, îţi ies în cale Emil Gârleanu, Şt. O. Iosif şi mormântul prea timpuriu al fiicei lui, poetul rozelor, Alexandru Macedonski. O chitară încremenită în marmură străjuieşte mormântul Tatianei Stepa. Un buchet imens de crizanteme îi veghează somnul.
Pe diagonală, Anda Călugăreanu şi maestrul Iosefini. Iată şi inconfundabilul nas al lui Birlic, lungindu-se de sub tricornul napoleonian! Chipul celebrului actor a fost surprins într-unul din magistralele sale roluri din „Bădăranii”.
În dreapta lui, bustul lui Gheorghe Dinică (FOTO 3) poartă în spate crucea de lemn legată cu panglică tricoloră. Placa funerară e îmbrăcată în crizanteme bogate care dau impresia că au răsărit şi înflorit direct din lespedea de marmură.
Crizanteme multicolore se oglindesc în marmura neagră de la căpătâiul lui Adrian Pintea. Florian Pittiş, Jean-Lorin Florescu, celebrul Martin Stricland din „Toate pânzele sus” şi Amza Pellea (FOTO 4), unul după celălalt, într-un dureros şir indian. Alături, Ioan Luchian Mihalea.
„Doamne, vino Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni...”, murmură portativul încrustat în piatra funerară a lui Vali Sterian. Lângă Colea Răutu e Anca Parghel, cu chipul imprimat în lespedea albă a mormântului alături de versul lui Labiş: „Eu nu mai sunt/ e un cântec/ tot ce sunt” (FOTO 5).
Crucea de lemn a lui Ion Dolănescu şi-a împletit tricolorul şi s-a înconjurat de flori. Discret, Dem Rădulescu doarme sub monumentul de marmură albă. Mă fulgeră alb Leopoldina Bălănuţă. Tresar în faţa crucii lui George Pruteanu, încercuită artistic de crizanteme şi lumânări.
Chipul de marmură al Dinei Cocea îşi pleacă fruntea spre bronzul semnat Oscar Spaethe, ce străjuieşte mormântul părintelui ziaristicii româneşti, Constantin Mille.
Şi simt că pe dinăuntru mă arde aprig un gând: Doamne, şi noi cu cine-am mai rămas? Nouă ce ne-ai mai lăsat?
Mărturii de viaţă şi de moarte
Poveste fără sfârşit
La Bellu, fiecare mormânt, fiecare piatră funerară spune o poveste. Îţi rămân parcă imprimate pe suflet epitafurile înscrise pe cruci şi lespezi sub care odihnesc personalităţi marcante fără de care am fi fost săraci şi stingheri.
Pe un bolovăniş sculptat în piatră, un Mântuitor alb, vegheat de un vultur cu aripile deschise străjuieşte mormântul unei tinere femei, Sophia D.A. Mavrodin, şi al tuturor geniilor de pe aleea scriitorilor. Şi, fără să vrei, vibrezi până la ultima fibră în cuvintele epitafului ei: „Nu de moarte mă cutremur, ci de vecinicia ei şi teama de a nu vă mai putea vedea”...
Unic şi tulburător - Poema Iuliei Hasdeu
În Cimitirul Bellu din Bucureşti unul dintre cele mai impresionante monumente funerare este cel al Iuliei Hasdeu, considerat unicat la nivel mondial (FOTO 6).
Istoria construirii şi semnificaţia acestui templu sunt deja celebre. Despre ele stau mărturie: cartea „Sic cogito” a lui Bogdan Petriceicu- Hasdeu şi articolul semnat de Ionnescu-Gion, „Un mormânt-poemă”. Tatăl Iuliei Hasdeu a comandat acest giuvaier arhitectonic după indicaţiile comunicate de spiritul genialei sale fiice, care l-a sugestionat şi îndrumat. Şi cum am putea oare pune la îndoială asta?
Un tron-bibliotecă, alb-pur, pe care ceasul a încremenit la ora la care Iulia Hasdeu a părăsit această lume: 1,30. Pe cotoarele cărţilor săpate la picioarele tronului cu greu se mai pot citi titlurile ascunse de ghivecele cu flori.
Doi sfincşi feminini din piatră de Câmpulung susţin un glob pământesc. Deasupra tronului-bibliotecă stau suspendate într-un lanţ vopsit în negru, prins în două găuri, o cruce, o inima şi o ancoră. Sub ele stau încrustate în piatră cuvintele unui îndemn de care n-ai cum să nu ţii seama: „Mai şedi puţin!".
Chipul poetei Iulia Hasdeu te priveşte senin din poză.
