- Sorin Langu - "Galați, ancore în trecut", Editura "Axis Libri", Galați, 2024
Știam că profesorul Sorin Langu lucrează de câțiva ani la o carte-document privind istoria Galațiului. Am avut privilegiul să o consult în manuscris, să exprim chiar câteva opinii privind structura și așezarea în pagină a conținutului acesteia. Finalizarea demersului științific al profesorului Langu a avut loc acum câteva zile, prin efortul profesionist al Editurii "Axis Libri" a Bibliotecii "V.A. Urechia" și a Tipografiei "Synapo Art" Galați.
Conținutul cărții ne îndreptățește să considerăm că trăsăturile determinante ale acesteia sunt UTILITATEA, OPORTUNITATEA ȘI EFICIENȚA. Cartea este utilă oricărui cititor gălățean, în primul rând, indiferent de vârstă, de la adolescență la senectute, de statut social, fie elev, student sau profesor, muncitor, medic sau artist, scriitor, jurnalist sau prelat, cercetător, manager sau om politic etc. În acest sens, tematica volumului este diversificată, abordând aspecte sociale, economice, culturale, științifice, spirituale și politice, satisfăcând nevoi intelectuale dintre cele mai diverse. Cartea reprezintă o șansă pentru fiecare gălățean de a-și putea măsura cu argumente concrete mândria și patriotismul local în context național și chiar universal.
Sorin Langu ne oferă prin cartea sa peste 2.700 informații comentate despre istoria orașului Galați, mărturii ale unor călători străini, oameni de cultură ai lumii care au vizitat în diferite timpuri orașul nostru, gălățeni care au îmbogățit prin creația lor cultura și civilizația națională, europeană și chiar mondială, informații despre edificiile civile, medicale, culturale, industriale, religioase, ridicate pe colinele Galațiului, cât și informații privind calamitățile cu care s-a confruntat orașul nostru de-a lungul timpului: epidemii de ciumă, holeră, inundații, cutremure, incendii etc.
Câteva exemple în acest sens sunt edificatoare. Negustorul Tommaso Alberti trece prin Galați în anul 1609 și menționează că "ne-am simțit foarte bine, am găsit pește mult și bun, la un preț foarte ieftin, aproape pe nimic"; călugărul Niccolo Barsi apreciază, în urma vizitei făcute la Galați în anul 1633, că "orașul Galați este foarte frumos, așezat pe malul fluviului Dunărea... Aici locuiesc moldoveni, turci, greci, unguri. Se găsește pește din belșug, morun, icre negre, nisetri și crapi"; călătorul englez Robert Bargrave consemna, în urma vizitării Galațiului, în anul 1652: "călătorii sunt primiți cu atâta bunătate, conform obiceiului, încă nicio țară nu i se poate asemui... Orașul nu este mare, dar clădirile sunt frumoase și bune... sunt acoperite cu șindrilă, pusă una peste alta și armonios împodobite"; cunoscutul cleric sirian ortodox Paul de Alep vizitează Galațiul în anul 1653, despre care scrie: "orașul Galați are opt biserici, cele mai multe din piatră... Cea mai mare dintre ele este închinată Maicii Domnului, este toată din piatră fățuită, cu trei turle înalte, în vârful cărora se află cruci mari, aurite"; ambasadorul polonez la Constantinopol, contele Mniszech, trecând prin orașul nostru în anul 1755, notează că Galațiul este un "oraș foarte înfloritor, așezat la malul Dunării... așezarea lui este înfloritoare și prielnică pentru negoț...", iar consulul francez la Smirna, Charles de Peyssonnel, scria în anul 1759 că "Orașul Galați este schela cea mai însemnată din Moldova".
Galațiul a fost onorat de-a lungul timpului și de vizita altor personalități economice, culturale, politice, militare dintre care amintim: matematicianul Ruggiero Giuseppe Boscovich (1761), marele revoluționar italian Giusepe Garibaldi (1826), celebrul pianist Franz Liszt (1847), soprana Carlotta Patti (1869), regina Olga a Greciei (1873), regina Natalia a Serbiei (1891), generalul rus Pavel Kisseleff etc.
Semnificativ este și faptul că orașul nostru este consemnat încă din Evul Mediu în diferite documente de interes universal, astfel: prima ediție a Atlasului lui Abraham Ortelius menționează Galațiul (1570); Galațiul este prezentat pe o hartă a Moldovei, apărută la Florența (1585), în atlasul cartografului flamand Gerard Mercator, la Duisburg (1595), ca și în celebra enciclopedie a lui Diderot (1757).
"Galați - ancore în trecut", cartea trudită de profesorul Sorin Langu, cuprinde o bogată galerie de personalități ale României, chiar ale lumii, care au văzut lumina zilei în orașul nostru, dintre care menționăm: pictorul Nicolae Mantu (născut în 1871), pictorul Camil Ressu (1880), matematicianul Victor Vâlcovici (1885), compozitorul, muzicologul, filosoful, scriitorul și traducătorul Dimitrie Cuclin (1885), marele artist liric Nicolae (Nae) Leonard (1886), economistul, sociologul și politicianul Virgil Madgearu (1887), Max Auschnit, unul dintre cei mai mari industriași din perioada interbelică (1888), istoricul/arheologul Mircea Petrescu-Dâmbovița (1915), soprana Ileana Cotrubaș (1939), Radu Lupu, unul dintre cei mai mari pianiști contemporani (1945), scriitorul Virgil Tănase (1945) etc.
Deosebit de semnificative sunt informațiile cu conotație istorică: la sfârșitul secolului al XV-lea "Galațiul rămâne singurul port al Moldovei după cucerirea Cetății Albe și a Chiliei de către turci"; în anul 1564, Suleyman Magnificul ordonă lui Alexandru Lăpușneanu echiparea tuturor bărcilor de la Galați și trimiterea lor spre a prinde hoții care apăruseră în jurul Chiliei; în anul 1595, trupele lui Mihai Viteazul, conduse de frații Radu și Stroe Buzescu, vin la Galați în întâmpinarea tătarilor; războaiele ruso-turce din secolul al XIX-lea implică și Galațiul etc. În anul 1846 se înființează Grădina Publică; în anul 1851 ancorează pentru prima dată în Portul Galați un vas sub pavilion american; în anul 1856 Galațiul devine sediul Comisiei Europene a Dunării. În general, în secolul al XIX-lea, Galațiul își deschide relațiile cu Europa şi cu lumea, prin înființarea în orașul nostru de consulate.
Informațiile documentare adunate și comentate de Sorin Langu despre Galați ajung până în anul 2020. Cartea sa este, deopotrivă, un necesar instrument de cercetare pentru specialiști, cât și un foarte util izvor de informare și documentare pentru toți locuitorii Galațiului, de la mic la mare, indiferent de vârstă și profesie. Este necesar să se afle în dotarea fiecărei biblioteci școlare și publice.
Semnificativă prin modestie este mărturisirea autorului: "În această carte nu am epuizat istoria Galațiului: sunt convins că mai sunt arhive, documente, imagini de scos la iveală, tablouri etc. Istoria Galațiului se scrie în continuare!"
