În rubrica de astăzi a Cenaclului "Noduri şi Semne", redăm opt poeme selectate din creațiile colegelor noastre, lecturate cu ocazia zilei de 8 Martie.
Acum douăzeci și ceva de ani/ M-ar fi îmbrăcat în cele mai bune cuvinte ale lui/ Desigur/ Pe-atunci toamna avea mai multe culori/ Picturi în lumini învechite/ Păreau expuse oriunde/ Parcul nu se mai sătura de Frunze/ Eram în octombrie/ și anii erau mult mai puțini/ Pe degete străluceau boabe de rouă/ și el/ rămas într-un album mai mare cu fotografii/ Mă privea/ Căuta în mine o anumită nuanță de verde/ Un câmp/ Sau poate fântana/ Din care ar fi vrut să-și adape/ Caii și toate cuvintele lui (Carmen Neacșu)
am uitat că trupul îmi e de împrumut/ și clipele se scurg îndurerate/ păstrez adevărul ca pe un fier înroșit/ între buze cu miros de prunc/ desenez mâini în rugăciune sub ropot de ploi/ și stau cu privirea trează/ legată de trup prin nopți și zile/ mângâi ora neprihănită rămasă în gânduri/ sfidând trecerea ce bântuie/ surâsul Tău captiv în liniștea duminicii mă îmbracă în răspunsuri (Silvia Curelaru - "într-un vid de sine")
Cum aș putea/ Să te plămădesc din/ Bătăi de pleoape/ Și să pun temei/ Din plângeri/ Din înserări singular/ Din Frunze/ Ce împrăștie amintiri/ În cele patru/ Anotimpuri…/ Hai,/ Întoarce-te,/ Vino cu întunericul zorilor/ Și eu te voi îmbăia/ În lumină. (Ecaterina Păun - "Ție, în Eternitate")
S-a mai născut un prunc,/ s-a mai născut o carte/ înveșmântată în cioburi/ de cuvinte neiertate/ țâșnite dintr-o scorbură/ de suflet, mult prea adâncă/ și necunoscută;// gânduri prinse ca-ntr-o plasă/ ce-n zbatere au reușit să scape/ precum un prunc când iese/ la lumină din pântecul de mamă/ și-i înfă șat în tină, dar sufletu-i/ deja încărunțit și are multe de/ spus, în rimă de povestit. (Coca Drăgan - "S-a mai născut un prunc, s-a mai născut o carte")
scriu cu degetul/ numele tău pe plajă/ oceanul îl șterge/ ca și cum nu ar fi/ îl mai scriu o dată și încă o data/ până mă prăbușesc de oboseală/ în apă/ care mă șterge și pe mine/ cu numele Domnului/ stela. (Stela Iorga - "vals bolnav II")
Inima/ Unei femei are mai multe taine/ Decât Calea Lactee.// Pașii și soarele, ard pe alee/ Patima unui alt timp./ Iar sărutul se-ascunde/ Prin sălcii și plopi,/ Stânci și tainice gropi./ Vântul cântă prin noul frunziș,/ Roua se scutură prin alte vise./ Doar acolo, unde timpul se pierde-n tufiș/ Calea Lactee,/ Poarta inimii o deschise! (Mioara Ardieleanu - "Calea Lactee")
Mama a avut/ unsprezece fraţi şi surori./ Într-o seară mi-a povestit,/ că atunci când bunica mergea la câmp/ doi, trei kilometri pe jos şi nu călare,/ ca Don Quijote,/ ,,avea un copil în braţe,/ unul în mate/ şi-o sapă pe umăr”. (Daniela Lăcrămioara Capotă - "Baladă")
poemul este sarea privirilor/ este muțenia duioasă a lui dumnezeu/ este linia fină tăiată de lebede/ în apele fricii/ este fereastra zburătoare/ și ochiul scos cu grijă/ din burta împăratului// nu uita să aduni/ cele mai înalte umbre/ să le înmulțești/ să le arunci/ în oglinzile pline de nori (Anca Șerban Gaiu - "jazz 9")
* Vineri, 14 martie, de la ora 18.00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", citește Coca Drăgan.
