Pisica mea s-a ascuns în pian,/ Acum, molipsit, pianul meu toarce,/ Când primăvara intră în păsări/ Acestea înfloresc,/ Așa/ Îmi dau seama/ Că în mine s-a aciuat un lup,/ Pentru că atunci când te îmbrățișez,/ Pe sub haine/ Îți apar/ Mușcături. ("Însușire")
Poetul Dumitru Viorel Neagu (DVN) ne-a prezentat un grupaj de 18 poeme care i-au impresionat - ca de fiecare dată - pe cei prezenți și au provocat comentarii analitice/ critice raportate obiectiv și aproape unanim la capacitatea autorului de a-și pune sentimentele și gândurile în cuvinte, cu metafore și imagini cuceritoare.
”Poeme care curg ca apele Niagarei - repezi, năvalnice, cu un conținut profund, o multitudine de metafore și cu o valoare literară incontestabilă.” (Cora Coralia Drăgan)
”Poezia lui DVN este introspectivă, cu un limbaj auster și curat, vibrând de neliniște. Are o construcție discretă, dar densă, în care cuvintele sunt pictate precum pietrele într-o zidire veche - cu rost și tăcere între ele, încălzite cu propria-i respirație. E un poet care nu caută spectacolul, ci adâncimea. Adesea, poemele sale par rugăciuni neterminate, cercuri în jurul unei absențe sacre, întrebări fără răspuns, dar cu o intensitate care luminează. În poezie se simte o tristețe solemnă, senină, uneori agonică, dar care, în mod paradoxal, mângâie. Poemele aduc aminte și de poeții mistici de odinioară. Se închipuie și se preînchipuie în fiecare vers! Solemn și edificator, este un bijutier iscusit al versului!” (Silvia Curelaru)
”Un romantist ponderat, uneori sfios, reținut. Metafore senzitive, mângâiate parcă. Imagini poetice de o sensibilitate artistică deosebită. Extrag, așa, la întâmplare, de exemplu, din poemul "Lectură": (...) Dacă ai trece/ Prin perdeaua aceea împărțită în stropi/ Ai aduna pe tine o poveste/ Iar eu aș minți că sunt însetat/ Și te-aș buchisi în șoaptă. Superb!” (Nelu Păcuraru)
”Mă aflu, parcă, în fața unei mine de diamante. Pietre brute care se șlefuiesc când intră în cămăruța sufletelor noastre. Se înveșmântează în metafore ca în niște mărgele colorate, diferite între ele, dar pline de viață. DVN se descrie pe sine în această lume magică ca un om/ cioplit din tăciuni, os de pește-albit de lună, topor ruginit, un drop de sare cuvântător și, după cum își semnează poemele, Pictorvioneagu Dumitru, tușele sale înnegrite de tăciuni se prefac ca atunci când primăvara intră în păsări și acestea înfloresc. Rămân cu "Viforul și fulgul vrabie" și "Fără tine" într-un soi de adormire a simțurilor ce depășește înțelesul fiecăruia dintre noi, o "dezîmblânzire" - cum ar spune Nichita, ce descrie starea lui de tulburare, a erosului ce ne prinde și pe noi resimțind încă o minune/ să aflu dacă pielea mea/ se va acoperi cu un roi de albine,/ ca atunci când ești iubit de cineva.” (Mioara Ardieleanu)
”Îmi place că își păstrează stilul; o poezie aproape vegetală (prin referirea continuă și constantă la elemente ale naturii), profundă și aproape organică prin implicarea directă a personajului liric în epicul contextual.” (Ecaterina Păun)
”Poezia lui DVN este o vrajă, care ne împinge într-un univers conturat de alternative pline de sensibilitate. Melancolia plutește precum Fata Morgana, prin care descoperim trăirile poetului. Complexă prin simplitatea cu care transmite emoții, m-a impresionat poezia "Arderea de tot", un autoportret inspirat.” (Victor Dragomir)
”Dincolo de imaginile vii, puternice și surprinzătoare, se întrevede puterea de a se multiplica, de a se metamorfoza în tot și în toate ce țin de mediul existențial al naturii umane.” (Anca Șerban Gaiu)
”Majoritatea poemelor citite în această seară mi s-au părut impregnate de un caracter confesiv, apropiat de un monolog interior, în care vocea lirică pare să comunice direct cu cititorul. Are multe figuri de stil - în special metafore, iar versurile se remarcă prin muzicalitate, originalitate și o notabilă creativitate. Am apreciat în mod deosebit aceste trăsături și am simțit, pe alocuri, că mă regăsesc stilistic în creațiile lui DVN, ceea ce mi-a sporit plăcerea lecturii.” (Marina Gherghef)
”Ca observație - pare a avea o inflație de metafore și imagini prea dense, ceea ce l-ar putea dezavantaja prin insuflarea ideii de dezorganizare; are o cantitate importantă de lirism și o încărcătură poetică foarte consistentă.” (Tudor Neacșu)
”Poezia lui DVN este ca o îmbrățișare, te cuibărești în brațele versului, te simți iubită, adulmecată, niciodată uitată, e locul în care ai vrea să rămâi toata viața. Uneori, versul său are cadența unui psalm, alteori, poetul are curajul nebunesc propriu unui îndrăgostit, de a scrie o reinterpretare a păcatului primordial: eroticului (care în poeme sale are puritatea unei lacrimi) i se substituie scrisul pentru erezia că ţi-am scris / în loc să fi mușcat din tine, ca dintr-un fruct oprit.” (Lăcrămioara Capotă)
”Există o eleganță și pasiune originală a dicteului liric, care se manifestă preponderent prin înobilarea cuvintelor din lexic, cu noi valențe, astfel că, prin firescul și implicarea emoțională cu care o face autorul, acestea crează un univers personal original. Într-o lume în care prezentele curente literare dezvrăjesc lumea, autorul poemelor din seara aceasta vine și adaugă un plus de farmec unei teme universale, cea a iubirii, încărcând de vrajă și emoție sentimentul cel mai nobil al omenirii, iubirea. Prezentă în toate formele ei de manifestare, iubirea, la DVN, dă naștere unei alte lumi de o frumusețe aparte, creată cu figuri de stil inspirat alese, așa fel, încât ele nu se repetă niciunde, în toate poeziile. Păstrând un registru laudativ moderat, se poate spune fără ezitare, că autorul este un virtuos al imaginilor, în cele mai variate forme pe care i le dictează conștiința lui artistică.” (Stela Iorga)
”Are capacitatea de a-și pune trăirile în cuvinte; are imagini răscolitoare, în ciuda excesului de care s-a vorbit; are o energie puternică în cuvintele care-i alcătuiesc poemele care ține de dragostea/ eroticul personajului.” (Carmen Neacșu)
* Vineri, 30 mai, de la ora 18,00, la sediul cotidianului "Viaţa liberă", va citi Marina Gherghef.
